REPORTAJ/ Instanța a decis cine este proprietarul Casei cu Atlanți din Timișoara, după un proces de 25 de ani

Cel mai lung proces de după revoluţie, deschis la Timişoara, în 1992, în jurul unei clădiri istorice, a fost finalizat. Este vorba despre Casa Makry sau Casa cu atlanţi, un imobil situat în colţul Pieţei Libertăţii cu strada Alba Iulia. A fost  construit în 1803 de un macedonean, iar acum zace acoperit cu o pânză de protecţie pentru a nu se vedea degradarea.

Biserica Ortodoxă Sârbă din Timişoara a încercat să revendice proprietatea care a fost ridicată pentru sprijinul ei şi care i-a fost lăsată apoi ca donaţie după moartea proprietarului. În urma celor 25 de ani de procese, instanţa a deci altceva.

În iunie 1849, prin testamentul întocmit de Persida Stoijkovici, născută Makry, s-a dispus ca după decesul ei, dar şi după ce vor deceda cumnata şi alte câteva rude apropiate, să se înfinţeze o fundaţie care să poarte numele „Makry Stojkovici”. Menirea ei era ajutorarea Bisericii Ortodoxe Sârbe din Timişoara. Mai exact pentru a sprijini misiunea bisericii în asistenţă socială.

În anul 1860, în decembrie, s-a înfiinţat Fundaţia „Makry Stojkovici”, care avea menirea de a ajuta persoanele nevoiaşe cât şi tinerii sârbi care au primit burse de studii.

În 1968, când Fundaţia „Makry” a încetat să îşi mai desfăşoare activitatea „din motive independente de voinţa sa şi a organelor de conducere, a administratorilor, ci din motive de natură politică”, se menţionează în hotărârea judecătorească. „Dacă Fundaţia s-ar fi dizolvat, potrivit legii, succesorul ei ar fi fost Biserica Ortodxă Sârbă. Deoarece în sprijinul misiunii de asistenţă socială a acestei bisericii a fost constituită fundaţia. Au beneficiat de burse numeroşi sârbi, au fost ajutaţi oamenii sărmani. La parter avea spaţii comerciale, iar la etaj locuinţe de închiriat. În testamentul lăsat, redactat în limba germană, se menţionează că din aceste chirii se va întreţine clădirea, se vor plăti datoriile către stat, iar banii ce rămâneau erau folosiţi scopului pentru care a fost creat”, a declarat Snejana Opriş, avocata Vicariatului Sârbesc din Timişoara.

Sub poarta dinspre Piaţa Libertăţii se află o placă de marmură datată din 1886, cu inscripţie în limba sârbă: în cinstea proprietarei Persida Stoikovici, născută Makry, ridicată de Vicariatul Ortodox sârbă, în semn de mulţumire pentru donaţia primită.

Snejana Opriş, avocata Vicariatului Sârbesc din Timişoara relatează că după anul 1989, Parohia a demarat acțiune în justiție pentru a putea redobândi imobilul.

Problemele au început când societatea Termovest, care ocupa câteva încăperi la etajul doi al clădirii, a reușit să se privatizeze și a inclus întregul imobil, l-a prezentat ca fiind în patrimoniul ei. Societatea Termovest, proaspăt privatizată, a vândut clădirea controversatul afacerist Mujea Macelini, în anul 2004, care avea să vândă firmei Indus.

Proprietarii sunt însă fericiţi de rezultatul final, anunţat după 24 de ani. Paula Romoşan, asociată la firma Indus.

Reprezentanţii firmei au anunţat că vor începe lucrările de restaurare după ce au depus o cerere la Primăria Timişoara pentru a obţine autorizaţie de construcţie pentru reabilitarea faţadelor şi au primit aviz şi din partea Direcţiei Judeţene de Cultură.

Parterul clădirii va rămâne destinat pentru comerţ, la primul etaj vor fi birouri şi spaţii de închiriat. Proprietarul nu ştie încă ce vor face la etajul doi, unde momentan nu se poate locui, fiind destul de degradat.

Ascultați reportajul în format audio realizat de Ștefan Both: