‘The Thrill Is Gone’: Regele Blues-ului, B.B. King, a încetat din viaţă
B.B. King, celebrul bluesman care a influenţat generaţii de muzicieni prin muzica sa, a încetat din viaţă joi seara, în somn, la reşedinţa sa din Las Vegas, la 89 de ani, conform unui comunicat al avocatului său, Brent Bryson, informează portalul Yahoo! News care preia o informaţie Associated Press.
Articol de Carla Chiu, 15 mai 2015, 13:16 / actualizat: 15 mai 2015, 18:18
Brent Bryson a precizat că se fac pregătirile de înmormântare, dar nu a precizat când va avea loc ceremonia funebră.
Deşi a continuat să cânte şi după ce a depăşit vârsta de 80 de ani, B.B. King, laureat al 15 premii Grammy, suferea de diabet iar starea sa de sănătate s-a deteriorat în ultimul an. În luna octombrie a anului trecut a leşinat pe scenă în timpul unui concert desfăşurat la Chicago, din cauza oboselii şi deshidratării.
De-a lungul carierei sale de 70 de ani, Riley B. King a fost regele muzicii blues şi un adevărat mentor pentru numeroşi alţi muzicieni, printre care Eric Clapton, Otis Rush, Buddy Guy, Jimi Hendrix, John Mayall sau Keith Richards. El a înregistrat mai mult de 50 de albume şi a continuat să cânte live chiar şi după ce a depăşit vârsta de 80 de ani, existând ani în care a susţinut peste 250 de concerte.
B.B. King cânta doar la chitare Gibson pe care le numea generic, cu afecţiune, Lucille. Povestea acestui nume este foarte interesantă. În iarna anului 1949 King a cântat într-o sală de dans din Twist, Arkansas. Pentru a încălzi sala organizatorii au aprins un butoi metalic plin pe jumătate cu kerosen, o practică răspândită în acea perioadă. În timpul concertului, doi bărbaţi au început să se bată şi în încăierare a fost răsturnat butoiul cu kerosen, întreaga incintă fiind cuprinsă de flăcări. B.B. King a ieşit afară împreună cu toată lumea, dar şi-a dat seama că şi-a uitat chitara în clădirea cuprinsă de flăcări şi, fără să stea pe gânduri, a intrat înapoi să o recupereze. Chitara sa de atunci era un Gibson în valoare de 30 de dolari. Cei doi bărbaţi care s-au luat la bătaie au murit în acel incendiu, iar B.B. King a aflat a doua zi că aceştia se certau pentru o femeie pe nume Lucille. De atunci, fiecare chitară a muzicianului avea să poarte acest nume pentru a-i reaminti să nu mai intre niciodată într-o clădire cuprinsă de flăcări şi să nu se certe cu nimeni pentru o femeie.
B.B. King a compus şi o piesă denumită ‘Lucille’ în care vorbeşte despre chitara sa şi despre cum i-a dat acest nume. Piesa face parte din albumul B. B. King Anthology 1962-1998.
Stilul muzicianului şi relaţia sa cu Lucille sunt cu totul speciale. Lui B.B King nu-i plăcea să cânte cu vocea în acelaşi timp în care cânta şi la chitară, aşa că piesele sale sunt ca un dialog pe care muzicianul îl are cu instrumentul său. ‘Atunci când cânt nu vreau ca voi să ascultaţi doar melodia. Vreau să trăiţi povestea pentru că majoritatea cântecelor au şi o poveste bună în spate’, declara el într-un interviu acordat în 2006 pentru Associated Press.
King a învăţat să cânte la chitară de mic, de la un unchi pastor, în timp ce trăia în sărăcie în regiunea Deltei Mississippi, locul de naştere al muzicii blues. Încă de copil, la 7 ani, King mergea să culeagă bumbac de pe plantaţii, fiind plătit cu 35 de cenţi pentru fiecare 45 de kilograme pe care le aduna. Cu toate acestea, nu se considera deloc special pentru acest gen de muzică. ‘Am încercat să apăr mereu ideea că nu trebuie neapărat să vii din Mississippi pentru a cânta blues. Oamenii din toate colţurile lumii au probleme, iar atât timp cât oamenii au probleme, blues-ul nu va muri niciodată’, susţinea el în cartea sa biografică ‘Off the Record: An Oral History of Popular Music’, publicată în 1988.
Riley B. King s-a născut la 16 septembrie 1925 în Itta Bena, Mississippi. În tinereţe, King obişnuia să cânte la colţul străzii pentru a aduna bani. În 1947 a plecat la Memphis, unde şi-a început cariera de muzician debutând la o emisiune radio locală într-un cvartet care cânta gospel. Odată devenit cunoscut, King a primit pseudonimul Beale Street Blues Boy, care a fost scurtat la Blues Boy King, iar în cele din urmă a devenit B.B. King. La rândul său B.B King şi-a tras influenţele de la chitarişti de jazz precum Django Reinhardt, un ţigan de origine belgiană considerat unul dintre cei mai mari chitarişti de jazz ai tuturor timpurilor, şi de la T-Bone Walker, unul dintre marii chitarişti de blues ai vremii.
Primul hit lansat de B.B. King este piesa rhythm & blues ‘Three O’Clock Blues’ din 1951. La începutul anilor ’60 muzica sa a devenit cunoscută la scară largă, odată cu lansarea mai multor albume, printre care ‘Live at the Regal’, care este păstrat în cadrul Registrului Naţional al Înregistrărilor (National Recording Registry) din Biblioteca Congresului american.
În 1984 B.B King a fost introdus în Blues Foundation Hall of Fame, din 1987 face parte din Rock and Roll Hall of Fame şi a primit şi Premiul Songwriters Hall of Fame Lifetime Achievement în 1990. De asemenea, regele blues-ului a primit Medalia Prezidenţială a Libertăţii (Presidential Medal of Freedom) din partea preşedintelui George W. Bush, i-a făcut cadou o chitară Papei Ioan Paul al II-lea şi a cântat alături de preşedintele Barack Obama piesa ‘Sweet Home Chicago.’
În 1971 B.B. King a primit primul său premiu Grammy pentru cea mai bună interpretare rhythm ‘n’ blues cu celebra piesă ‘The Thrill Is Gone’. Cel de-al 15-lea şi ultimul Grammy primit în carieră a fost cel din 2009, la categoria cel mai bun album blues cu LP-ul ‘One Kind Favor’. În afară de 15 premii Grammy, B.B. King a avut şi 15 copii, atât biologici, cât şi adoptaţi. (Sursa: Agerpres, foto: telegraph.co.uk)
