AUDIO / Vestul Olimpic, episodul 11: Rudolf Eisenmenger

Când baronul Pierre de Coubertain a gândit reînvierea olimpismului antic, ideea centrală era celebra zicală „Mens sana in corpore sano”. El vedea misiunea Olimpiadei moderne ca o „reinstituire a legăturii legitime a unui cuplu divorțat de multă vreme: fizicul și mintea umană”.

Articol de Gabriel Toth, 17 martie 2024, 11:52

Astfel, Jocurile Olimpice, în edițiile lor din prima jumătate a veacului trecut, au avut și o secțiune culturală, prin așa-numitele competiții artistice. 151 de medalii s-au acordat artiștilor în perioada 1912-1948, iar una dintre ele a revenit unui nativ al județului Hunedoara de astăzi, Rudolf Eisenmenger.

O singură regulă: lucrări artistice inspirate din sport

Până să vorbim însă despre pictorul născut la Simeria, să zăbovim puțin asupra competițiilor artisice din cadrul Jocurilor Olimpice. Existau cinci categorii de arte ce erau premiate cu medalii: arhitectură, literatură, muzică, pictură și sculptură.

Artiștii erau îndemnați fie să trimită, fie să prezinte pe viu lucrări pentru care exista o singură regulă: să fie inspirate din sport.

Aceste competiții artistice și-au avut ultimii medaliați la prima ediție postbelică, Londra 1948. Peste patru ani, la Helsinki, s-a mers pe același tipar de concurs, fără a se acorda medalii. Iar începând cu ediția din 1956, de la Melbourne, au fost înlocuite de Programul Cultural Olimpic.

Motivația renunțării la competițiile artistice a fost că a fost că artiștii erau considerați profesioniști, în vreme ce atleților olimpici li se impunea să fie amatori.

Deși competițiile artistice au fost în program doar la câteva ediții ale Jocurilor Olimpice, după cum vom vedea, avem nativi din toate cele cinci județe ale ariei noastre de acopererire care au avut participări – pentru România sau nu – sub semnul celor cinci cercuri.

Eisenmenger – un pictor talentat și controversat

Iar rezultatul cel mai prețios l-a obținut cel mai devreme menționat, Rudolf Eisenmenger. S-a născut la 7 august 1902 la Simeria, acolo unde a și copilărit, absolvind tot aici și liceul. În 1921, merge la Viena, pentru a studia la prestigioasa Academie a Artelor Frumoase. S-a remarcat rapid drept unul dintre cei mai talentați pictori ai noii generații din Austria, devenind, în 1930, cel mai tânăr membru al Künstlerhaus din Viena.

Stilul propriu al lui Eisenmenger este caracterizat de elemente tradiționale clasice și romantice, care au fost inclusiv pe placul unui alt pictor la origine, Adolf Hitler, care a cumpărat mai multe lucrări ale tânărului născut la Simeria.

De altfel, Eisenmenger a fost unul dintre artiștii favorizați ai regimului nazist, a primit nenumărate premii, distincții și onoruri pentru lucrările sale cu tentă propagandistică, fiind de altfel membru al celebrului NSDAP încă din 1933.

A fost reprezentantul Austriei la Jocurile Olimpice din Berlin, din 1936, prima ediție profund marcată de propaganda unui sistem totalitar. A cucerit medalia de argint la concursul de pictură, pentru lucrarea sa, Läufer vor dem Ziel (Alergători la linia de sosire).

Pictura în ulei a fost achiziționată, chiar în timpul Jocurilor, pentru prețul de 2.200 de mărci, de Muzeul Artei și al Sportului din Tokyo.

Între 1939 și 1945 a fost președinte al Kunslerhaus-ului vienez și, cu toate că a fost un devotat membru al NSDAP, a reușit să salveze și chiar să expună lucrări ale artiștilor evrei.

Și după război, a avut o activitate notabilă, fiind între 1951 și 1972 profesor și chiar decan al Universității Tehnice din Viena.

S-a stins din viață la 92 de ani, pe 3 noiembrie 1994, fiind înmormântat în cimitirul Klaksburg din Viena.

Bartok, Kilenyi, Lucaci, Cova…

Așa cum spuneam, toate județele din vestul României de astăzi se pot lăuda cu măcar un reprezentant la competițiile artistice din cadrul Jocurilor Olimpice. Primul a fost celebrul compozitor maghiar Bartok Bela, născut la Sânnicolau Mare, și care a oficiat ca arbitru în concursul muzical la ediția de la Paris, din 1924.

Primii concurenți născuți în partea noastră de țară regăsim la ediția din 1932, de la Los Angeles. E vorba despre Emil Niedenbach, născut la Bencecu de Sus, în județul Timiș, participant pentru Ungaria la open-ul de literatură.

La aceeași ediție, la sculptură, a participat Gyula Kilenyi – cu numele înscris în concurs Julio Kilenyi – născut în 1885 la Arad și reprezentant al Statelor Unite în concursul de sculptură.

La Berlin, în 1936, alături de hunedoreanul Eisenmenger, îl mai regăsim pe Bela Piros, și el născut la Arad, în 1891, participant pentru Ungaria în open-ul de arhitectură.

Ultimii reprezentanți ai zonei în concursurile artistice de la Jocurile Olimpice am avut în 1952, o ediție în care nu s-au acordat medalii la această categorie. La sculptură au participat Constantin Lucaci – născut pe 7 iulie 1923 la Bocșa, în Caraș-Severin, și Jozsef Mathe, născut la 8 iulie 1907 la Oradea. Și tot un bihorean a participat la open-ul de pictură de la Helsinki.

E vorba de Iosif Cova (născut Königstein), școlit la Oradea și remarcat la Timișoara, unde s-a afirmat mai întâi drept caricaturist pentru un ziar local.

Chiar dacă nu mai avem artiști medaliați la Jocurile Olimpice, așa cum spuneam și mai devreme, cultura nu a dispărut cu totul din programul celui mai important eveniment sportiv al omenirii.

Carta Olimpică impune, de altfel, organizatorilor fiecărei ediții să includă în program o serie de evenimente culturale – expoziții, concerte, conferințe – prin care ideea baronului Pierre de Coubertain să rămână vie: fizicul și mintea să-și continue împreună drumul olimpic.

Episodul 11 al serialului Vestul Olimpic, realizat de Gabriel Toth, a fost difuzat în ediția de astăzi a emisiunii ARENA RADIO. Îl puteți reasculta aici: