Amintirile unui talent al baschetului timișorean: „Normal, în 1994 noi ar fi trebuit să luăm titlul”

Anii 90 au însemnat o revigorare a baschetului timișorean, după o perioadă destul de lungă în care reprezentantele orașului, cel puțin la masculin, fie au evoluat în eșalonul secund, fie nu au emis pretenții la titlu. În urmă cu două decenii, sub bagheta antrenorului Mihai Bolcu, se formase însă o generație de excepție la ELBA, care devenise o candidată serioasă la titlul de campioană. Iar liderul acelei generații poate fi considerat Alin Bîcov, unul dintre cei mai talentați jucători pe care i-a dat baschetul timișorean.

Alin Bîcov a debutat în prima ligă la vârsta de 16 ani, în 1988, la doar un an după promovarea echipei în prima divizie, pe atunci denumită Comerțul Politehnica. Talentul și seriozitatea sa l-au impus în echipa pregătită de profesorul Bolcu, devenind unul dintre pilonii generației care, la mijlocul anilor 90, avea să cucerească de două ori medalia de bronz, în 1994 și 1996.

De altfel, Bîcov susține că în 1994, ELBA ar fi meritat cu prisosință să câștige titlul de campioană. Deși comunismul căzuse deja de cinci ani, urmele vechiului regim nu s-au șters în totalitate din sport, iar baschetul nu făcea excepție. „Normal, în ’94, noi trebuia să câștigăm campionatul, dar știți cum se proceda pe vremea aceea, cu Steaua, Dinamo. Mai era și Clujul, dar Dinamo a câștigat titlul, după ce ne-a furat foarte tare într-un meci la ei acasă, în semifinale”, a povestit Bîcov.

Alin Bîcov și-a legat cariera de baschetul timișorean, evoluând spre final și la Sibiu. În orașul de pe Cibin a fost forțat să abandoneze cariera de jucător, din cauza problemelor de la genunchi, deși avea doar 28 de ani. „Se spune că este vârsta maturității în sportul acesta. A fost o accidentare banală, dar în loc să mă tratez, am continuat să joc. Până la urmă, am suferit opt intervenții chirurgicale, dar erau toate compromise: cartilagiul, meniscul, ligamentele”, a povestit Bîcov.

Să-l cunoaștem însă mai bine pe spectaculosul jucător de la ELBA, din urmă cu două decenii, ascultând prima parte a interviului realizat de Adrian Schindarli: