AUDIO / 110 ani de fotbal la Gara Mare – Episodul 2: Inaugurarea
În 1913, Timișoara își inaugura primul stadion important al orașului. Într-o urbe în care fotbalul se practica deja de la finele secolului al 19-lea, construirea și darea în folosință a Stadionului Chinezul a fost un eveniment nu doar pentru mișcarea sportivă de pe plan local.
Articol de Gabriel Toth, 17 aprilie 2023, 09:35
Așa cum am menționat și în primul episod al serialului, stadionul din spatele Gării Mari a fost constuit de muncitorii de la atelierele MAV – compania căilor ferate maghiare (denumire păstrată și astăzi), sub îndrumarea șefului lor, inginerul Arnold Jakobi. Această construcție, înfăptuită cu mijloacele financiare și materiale proprii, a fost considerată o mare realizare pentru întreaga suflare feroviară a Ungariei, evenimentul inaugurării, din 12 octombrie 1913, fiind reflectat pe larg nu doar în presa timișoreană, ci și în cea centrală, de la Budapesta.
Despre această construcție scria, încă din luna iulie, publicația centrală Sportvillag: „Muncitorii căilor ferate din Timișoara au dat un foarte bun exemplu al dragostei lor pentru sport și al disponibilității lor la sacrificiu. La inițiativa șefului atelierelor, Jakobi, au strâns în numai 24 de ore 12.000 de coroane din bănuții lor câștigați cu atâta trudă, și au făcut posibilă finalizarea unui al treilea teren de fotbal din Timișoara, care este mult mai încăpător și mai frumos decât precedentele”.
Inaugurarea stadionului Chinezul s-a făcut în cadrul unui eveniment grandios pentru acele vremuri. În octombrie 1913, o numeroasă delegație de înalți funcționari ai MAV-ului a sosit în oraș cu acest prilej. În fruntea grupului de înalți oaspeți, s-a aflat Janos Marx, șeful de atunci al căilor ferate maghiare, însoțit, printre alții, de directorul mecanic Janos Pap sau directorul de trafic Zsigmond Kotanyi, care au fost întâmpinați la Timișoara de Gedeon Hoitsy, directorul MAV Timișoara.
Manifestațiile au început încă din 11 octombrie, cu o vizită a oaspeților de rang înalt la atelierele de cale ferată din gara timișoreană. Seara, a fost organizat un dineu festiv, în clădirea teatrului, în onoarea lui Janos Marx. În cinstea sa, a ridicat paharul și primarul Timișoarei, Karol Telbisz, după cum aflăm și în presa vremii. Un mic discurs a susținut și Arnold Jakobi, care și-a anunțat încă de atunci intenția de a transforma Chinezul într-un club de mare anvergură, care să depășească sfera unui simplu club muncitoresc și să devină un nume de referință pentru întreaga zonă de sud a regatului.
12 octombrie 1913, ziua oficială a inaugurării stadionului. Peste 4.000 de spectatori au luat parte la acest moment istoric al fotbalului timișorean. Din relatările ziarelor, aflăm că programul zilei a început la ora 15.00, cu intonarea Imnului Național, interpretat de corul muncitoresc al atelierelor MAV din Timișoara, sub conducerea inspectorului școlar Antal Gokler.
Pe plan sportiv, oaspeții Chinezului au fost cei de la Asociația Sportivă Törekvés, primul club feroviar din Ungaria, la care aveau să evolueze mai târziu și timișorenii Rudolf Wetzer și Ștefan Dobay. În tribunele noului stadion au avut însă reprezentanți toate cele 14 grupări feroviare active la acea dată din Ungaria.
Törekvés (Stăruința) Budapesta, în 1913, în aproximativ aceeași componență cu care s-a prezentat la inaugurarea stadionului Chinezul. Sus: Paulik (antrenor), Horváth Gyula, Pejtsik Imre, Ürgödy József, Francz Károly, Mézner László, Siegl József, Ging József, Szentey Sándor Jos: Nyilas István, Dürr Antal, Bőthy Miklós Sursa: mlsz.hu
După discursurile de sărbătoare, echipa de tineret a Chinezului a organizat o demonstrație de fotbal de 10 minute. Evenimentul central l-a constituit amicalul dintre echipele de seniori Chinezul Timișoara și Törekvés Budapesta, care s-au întrecut pentru premiul pus la bătaie de Asociația Comercianților din Timișoara – 11 medalii de argint. Meciul s-a încheiat cu victoria Chinezului, scor 2-1, prin golurile marcate de Kovacs II și Szidon. Alb-violeții timișoreni au aliniat următoarea formulă: Hemner – Iszer, Szabó – Kovács I, Tóth, Oszvald – Wurfer, Szidon, Kovács II, Szednicsek și Chinozay.
Să amintim și prețul biletelor puse în vânzare pentru acest eveniment. Un loc în lojă a costat 2 coroane, un loc în tribună o coroană și 50 de filleri, un loc în picioare, 60 de filleri, iar un bilet de elev, 30 de filleri.
Stadionul Chinezul, prima arenă importantă a Timișoarei, a fost locul în care avea să se afirme, în anii următori gruparea feroviară alb-violetă. În acele ultime luni de pace, dinaintea izbucnirii primului război mondial, s-au pus bazele generației care avea să ducă clubul spre deceniul următor. În anii 20, într-o nouă țară, în România Mare, Kinizsi, devenit Chinezul, avea să domine autoritar întrecerea internă, să asigure „osatura” echipei naționale a României vreme de câțiva ani buni și astfel să mute centrul de greutate al fotbalului românesc în spatele Gării Mari din Timișoara.
Al doilea episod al serialului „110 ani de fotbal la Gara Mare”, realizat de Gabriel Toth, a fost difuzat în ediția de sâmbătă a emisiunii Arena Radio. Îl puteți reasculta aici:
Episoade anterioare:
