AUDIO / 110 ani de fotbal la Gara Mare – Episodul 4: Inaugurarea actualului „CFR”

În Timișoara, primul stadion important construit după cel de-al doilea război mondial a fost cel de la Gara Mare. Noua arenă a „CFR”-ului, alături de anexele sale, ridicată în perimetrul în care s-au aflat stadionul „Banatul” și Luna Parc – locul de distracții al timișorenilor din perioada interbelică – a fost inaugurată la 16 octombrie 1949.

Articol de Gabriel Toth, 7 iunie 2023, 10:39

Deși lucrările au fost întârziate din cauza crizei de materiale și a inflației, timișorenii au luat cu asalt noua arenă – una cochetă și modernă pentru vremea respectivă. După unele surse,  au fost prezenți 8.000 de spectatori, după altele – 12.000. Oricum, a fost evenimentul sportiv de cea mai mare anvergură din Timișoara anilor 40 – la finalul unui deceniu măcinat de război, de foamete, de sărăcie și de schimbările de regim.

De altfel, întregul eveniment a căpătat o puternică tentă propagandistică. În singurul cotidian de sport cu acoperire națională – Sportul Popular, aproape jumătate din spațiul alocat inaugurării de la Timișoara a fost ocupat de laude la adresa tovarășilor, care au fost prezenți, au luat cuvântul ori și-au adus concursul la această realizare.

Invitată la inaugurarea stadionului „CFR” a fost una dintre cele mai în vogă nume ale fotbalului maghiar din acea vreme. MATEOSZ Budapesta – firește, tot o echipă muncitorească. În traducere, inițialele MATEOSZ însemnau Cooperativa Națională a Transportatorilor din Ungaria. Un club din disrtrictul 11 al capitalei maghiare, dispărut între timp, care în cea mai mare parte a existenței sale a purtat numele Gamma FC. Iar în rândurile sale au activat, de-a lungul timpului, și trei nume importante ale fotbalului din vestul țării. În ordine cronologică – lugojeanul Jozsef Szlivasi sau Iosif Slivăț (de 3 ori internațional al României, fost jucător la Ripensia, AMEFA și Rapid), timișoreanul Nicolae Kovacs (primul român prezent la trei ediții ale Campionatului Mondial) și Laszlo Bonyhadi (viitorul dublu campion și dublu golgheter al României în tricoul UTA-ei).

Și în 1949, la Timișoara, MATEOSZ s-a prezentat cu o echipă înțesată de internaționali. Szabo Gyorgy, Szabo Imre, Virag Istvan și – cel mai cunoscut dintre toți – Grosics Gyula (foto stânga). Portarul naționalei Ungariei, din ultima perioadă de mare glorie a fotbalului din această țară. A apărat buturile selecționatei maghiare din 1947 până în 1962, inclusiv în finala Campionatului Mondial din 1954, pierdută de Grosics, Puskas și Hidegkuti cu 3-2 în fața Germaniei.

16 octombrie 1949 a fost o zi caldă, aproape de vară – după cum relatează presa vremii. Manifestațiile au început în jurul orei 15.00, când reprezentanți ai Partidului Muncitoresc Român, Consiliului Național Sindical, Asociației Sindicale CFR și Comitetului de Educație Fizică și Sport au ținut cuvântări. La ora 3 și jumătate, s-a desfășurat un meci demonstrativ între „piticii” cluburilor CFR și CAMT, după care a fost organizat și un scurt concurs atletic, pe pista de zgură din jurul terenului de fotbal.

La ora 16.00, s-a dat startul întâlnirii-vedetă, dintre CFR Timișoara  și MATEOSZ Budapesta. Formația maghiară s-a impus cu 2-0, prin golurile marcate de Bartfai (min. 37) și Virag (min. 78). Ungaria se număra, în acei ani, printre țările cu cel mai dezvoltat fotbal de pe continent, fapt remarcat atât pe tabelă cât și în aprecierile cronicarului de la „Sportul Popular”, care nota că „MATEOSZ a meritat pe deplin victoria, deoarece a avut o înaintare eficace, a jucat mai tehnic și a avut o apărare  bine organizată. Atunci când fruntașii au fost depășiți, Grosics a fost la post, prinzând totul. Oaspeții au aplicat foarte bine sistemul WM, datorită căruia înaintașii feroviari au fost sever marcați”.

CFR-ul, notează aceeași sursă „a jucat destul de bine, în special linia de halfi, dar înaintările din cele două reprize nu au corespuns”. Să mai spunem că, pentru acest joc, CFR-ul s-a întărit și cu alți jucători din oraș, printre care și polistul Andrei Rădulescu.

Iată formațiile ce s-au înfruntat în primul meci desfășurat pe actualul stadion „CFR”:

MATEOSZ: Grosics – Bagoly, Voros, Rigo, Gyorgy Szabo, Furevessy, Imre Szabo, Virag, Borbely, Szub, Bartfai.

CFR:  Boroș – Barna, Rodeanu, Urechiatu, Popa, Woronkovsky, Moniac, Reuter, Covaci, Avasilichioaie, Bădeanțu. În repriza secundă au mai intrat Socec, Guță Tănase și Andrei Rădulescu.

După cum spuneam în episodul anterior, în momentul inaugurării stadionul nu avea încă forma actuală, fiind înălțată doar tribuna dinspre cartierul Blașcovici. Lucrările au fost complet finalizate în cursul anului următor, iar preț de aproape un deceniu și jumătate arena de la Gara Mare a fost cea mai încăpătoare a orașului. Totul până la construcția stadionului „1 Mai”, viitorul „Dan Păltinișanu”. Dar nici atunci, stadionul CFR nu și-a pierdut din importanță, datorită dotărilor sale, de care nu beneficia nici măcar noul stadion de mari dimensiuni inaugurat în 1963. Detaliem subiectul în viitorul episod al serialului dedicat fotbalului de la Gara Mare.

Al patrulea episod al serialului „110 ani de fotbal la Gara Mare”, realizat de Gabriel Toth, a fost difuzat în weekend-ul precedent la emisiunea Arena Radio. Îl puteți reasculta aici:

Episoade anterioare:

Episodul 1 – De la tir, la ciclism și apoi la fotbal

Episodul 2 – Inaugurarea

Episodul 3 – Bombardament și reconstrucție