Audio / Infrastructură: „Timișoara este un oraș care face mult sport”

„În Sala Olimpia din localitate, în prezența a peste 2000 de spectatori, s-au consumat ultimele partide ale Jocurilor Balcanice de volei”

– așa începea un articol din ziarul Sportul, în 1973, la capătul Jocurilor Balcanice de volei găzduite de cocheta, la acea vremea, sală Polivalentă din Timișoara. România reușea să se impună și la feminin, și la masculin.

Aproape o jumătate de secol mai târziu, tot aici se desfășoară meciurile echipelor timișorene, mai rar ale formațiilor de volei. Am încercat să aflăm de la antrenorii Bogdan Paul și Sorin Grădinaru care sunt provocările curente, în ceea ce privește pozițiile de antrenament la sălile de sport din oraș.

Până în anul 2000, Universitatea Timișoara era abonată la sala Constantin Jude. A urmat retrogradarea și această disciplină a intrat într-o perioadă nefastă, pe care sperăm să o depășească în acest an. Profesorul Sorin Grădinaru vorbește despre condițiile din ultimii 17 ani.

Nu vreau să îmi amintesc de ultima noastră (n.r. sezonul 2010-2011) prezență pe prima scenă voleibalistică (…) Fiind atâtea echipe angrenate într-un anume sistem competițional, efectiv nu mai reușeam să intrăm în sala Olimpia. În aceste condiții, am preferat să uzăm de sala Unviersității de Vest. – Sorin Grădinaru

UVT Agroland Timișoara este mare favorită la promvoarea în elita feminină. În spatele parcursului de până acum fără înfrângere, se ascund câteva lipsuri. Bogdan Paul este nevoit să comande antrenamente în trei săli, în mod constant, la UVT, la Olimpia și la Lugoj.

 În Buziaș, o sală de aproximativ 800 de locuri poate fi o opțiune serioasă, dar…

Nu este în oraș, nu este o soluție să te plimbi în fiecare zi cu mingile în portbagaj. Fiecare echipă de performanță ar trebui să aibă un loc al ei. Un antrenament nu se rezumă numai la orele de lucru în sală. Este mult mai complex, înseamnă pregătire, discuții, comunicare cu sportivii, refacere, îneamnă lucru cu statisticienii și colaboratorii. Toate acestea trebuiue făcute într-un mediu în care nu trebuie să fugi în permanență.

Informatica Timișoara, BC Timișoara, Politehnica Timișoara – echipe care au câștigat medalii și trofee în ultimele sezoane de fotbal în sală, baschet și handbal. Pentru poziții de antrenamente și meciuri, vorbim de prioritate în acest moment. Sorin Grădinaru își amintește de anii 80, Bogdan Paul vorbește despre moment.

La prim-divizionarele amintite, s-ar putea alătura din toamnă UVT Agroland, Universitatea Timișoara, Timba Timișoara și SCM Timișoara – baschet feminin. Șapte echipe într-o singură sală, pentru antrenamente și jocuri. Sorin Grădinaru

Este un scenariu prin care situația devine imposibilă. Cu această avalanșă de echipe de primă ligă, sala Olimpia devine insuficientă. – Sorin Grădinaru

Săli există, dar nu suficiente. Bogdan Paul consideră că problema cerere-infrastructură exitentă nu avantajează în momentul de față performanțele echipelor de pe Bega.

Toate nevoile de performanță și dezvoltare necesită spații. Nu sunt suficiente săli pentru nevoia de sport din Timișoara. Timișoara este un oraș care face sport, poate unul dintre orașele în care se face cel mai mult sport. Este de lăudat și apreciat, dar ca să devenim mai buni și mai mulți, trebuie să avem unde să facem. – Bogdan Paul

Pentru echipele de volei, soluția ar putea fi sala Universității de Vest de pe strada Oituz, dacă și numai dacă suprafața de joc va fi schimbată. Suprafața sintetică are o grosime de maximum 10 milemetri și a fost turnată direct pe beton.

Evident, este nevoie de o nouă sală Polivalentă. Avem exemplul din Cluj, unde competițiile sunt urmărite de mii de spectatori. Pentru Timișoara, o nouă sală ar putea însemna și mai mult public la competițiile sportive.

Într-un final, atât Bogdan Paul cât și Sorin Grădinaru știu că problema infrastructurii nu este doar a voleiului. Avem nevoie de săli noi, moderne, în care pregătirea să decurgă normal și pentru echipele de seniori, și pentru copiii pe care îi atragem tot mai greu către sport. Va urma!