AUDIO / O legendă uitată, ILSA Timișoara | Episodul 5 – Dispariția
Sfârșitul clubului ILSA nu diferă de sfârșitul altor sute de grupări sportive arondate unor întreprinderi foste de stat, privatizate în stilul original românesc în anii 90. Cluburile de acest fel au murit pe capete, începând de la mijlocul primului deceniu de democrație, iar poveștile lor s-au pierdut în neant, ca praful rezultat în urma demolărilor. Dispariția ILSA-ei nu a însemnat doar sfârșitul unui club, ci sfârșitul unei întregi discipline sportive la Timișoara. Din primăvara lui 1999, poloul pe apă nu s-a mai practicat nici măcar la nivel de amatori într-un oraș care, la scara istoriei, e al treilea ca importanță în acest sport, după București și Oradea. ILSA s-a stins în liniște, aproape neobservată. Iar dispariția din Timișoara a unui sport de o asemenea tradiție n-a mișcat decât micuța comunitate poloistică din oraș. E ca și cum unui om i s-ar tăia un membru, iar acesta n-ar simți lipsa nici la 25 de ani de la amputare.
Articol de Gabriel Toth, 5 februarie 2023, 08:03
Bazinul ILSA, în 1999, cu puțin timp înainte de a fi închis definitiv. Foto: ilsa-timisoara.net
După Revoluție, ILSA s-a menținut încă pe linia de plutire, bazându-se pe generația conturată în anii 80. Recrutările făcute în școlile timișorene, precum și menținerea unui program juvenil, au continuat să alimenteze echipa cu jucători talentați, care au făcut față cu brio rigorilor primului eșalon valoric. După o cădere în grupa a doua valorică în 1991, echipa a revenit în prim plan în anul următor, cu un lot în care se mai regăseau destule nume de bază din deceniul anterior, dar și cu câțiva tineri de perspectivă în componență. Sub comanda lui Iuliu Olac evoluau, în acea perioadă, Petre Todoruț, Marius Pascariu, Claudiu Apostol, Sandor Friedmann, Bogdan Drăgătoiu, Eugen Ivănescu, Alexandru Pop, Laurențiu Trușcă, Bada Jozsef, Mihai Laiu, Florin Stolojan, Marin Sterpu și Cristian Urbanovici.
Au urmat un loc 5 în 1993, o recidivă un an mai târziu, locul 6 în 1995 și apoi alunecarea spre partea de jos a ierarhiei, unde a dat lupte pentru evitarea ultimului loc de cele mai multe ori cu Sportul Studențesc.
Spre finalul deceniului, lipsa de jucători a dus la o fuziune cu Dinamo Oradea, care a alimentat formația timișoreană cu un mare număr de jucători foarte tineri. De altfel, în ultimul sezon de existență, 1998/1999, media de vârstă a lotului era de 20,3 ani. Dintre componenți, cel mai vârstnic era portarul Petre Todoruț, 33 de ani, aflat la echipă încă din 1982! Peste 20 de ani mai aveau doar Bogdan Drăgătoiu, Cătălin Marin, Liviu Crețiu și Csaba Gagyi. În rest, în lotul lui Iuliu Olac și-au făcut loc numeroși adolescenți, timișoreni, arădeni sau orădeni, precum: Radu Mateuț, Ovidiu Tomescu, Petru Gepian, Cristian Șandor, Daniel Vanca, Sergiu Sabo, Paul Martin, Adrian Tarnovețchi, Lucian Tîrlă, Ovidiu Moisi, Lcristian Borusz, Adrian Zama, Daraban Ursuța sau Florin Urs.
Un sezon în care rezultatele înregistrate păreau să anunțe iminenta retragere din competiție: 0-22 și 3-22 cu Steaua, 4-14 cu Rapid sau 6-19 cu Astra Arad. Cu toate acestea, nu ILSA a fost „cenușăreasa” acelei ediții, ci Sportul Studențesc. În turul campionatului, cele două codașe au acumulat câte o victorie, obținută una împotriva celeilalte. În ultima „dublă” a anului 1998, în Bazinul Floreasca din București, a fost Sportul – ILSA 6-11 și 10-8.
Campionatul avea să se încheie în martie 1999 pentru ILSA, în condițiile în care echipele de pe locurile 5-8 nu mai disputau partide de clasament. În bazinul „Crișul” din Oradea, pe 27 martie 1999, ILSA zdrobea Sportul Studențesc cu 14-4. Marcatorii „textiliștilor” au fost Drăgătoiu 5, Domocoș 2, Gepian 2, Mateuț 2, Tîrlă 2 și Sabo. A doua zi, Iuliu Olac își trimitea băieții în bazin pentru ultimul meci al sezonului. Probabil nimeni nu își închipuia că acesta avea să fie și ultima reprezentație oficială a ILSA-ei. Formația timișoreană, de șase ori campioană națională, ieșea din scenă cu fruntea sus: 9-2 cu Sportul și consolidarea locului 7.
Finalul părea inevitabil pentru ILSA, încă dinaintea acestui ultim sezon de Superligă. Vechiul bazin al întreprinderii rămăsese în urmă și nu mai respecta normele de adâncime pentru competiții oficiale. În ultima vreme, piscina folosea doar ca spațiu de antrenament pentru poloiști, dar nu de puține ori s-a întâmplat ca, din cauza lipsei de agent termic, apa să fie mult prea rece. Conducerea întreprinderii s-a mai zbătut pentru club până în momentul privatizării, când închiderea fabricii părea deja doar o chestiune de timp. Fiind angajați la ILSA, după închiderea secției de polo, în 1999, toți jucătorii au fost nevoiți să solicite ajutor de șomaj. Fabrica fusese preluată de afaceristul Ovidiu Tender, care visa la un proiect imobiliar de anvergură, nematerializat însă. Clădirile fabricii s-au demolat, la fel și bazinul, iar ani în șir terenul nici măcar nu a fost curățat de moloz, devenind un rai al boschetarilor, gunoaielor și câinilor vagabonzi. Până în 2016, cei care se încumetau să mai viziteze ruinele Industriei Lânii încă mai puteau vedea cuva vechiului bazin, umplută cu un munte de moloz. Astăzi, într-adevăr, zona a devenit un punct de atracție, grație proiectului imobiliar ISHO. Chiar și așa, nimic nu mai amintește că, în acel loc, s-a scris o pagină importantă din istoria poloului românesc.
După 1999, în Timișoara s-au ridicat câteva bazine, în special pentru agrement, însă niciunul dintre ele nu respectă dimensiunile regulamentare necesare practicării poloului. Despre o renaștere a poloului timișorean nu s-a mai vorbit la modul serios niciodată. Iar acum, în 2023, acest lucru pare cu atât mai mult o utopie. Dacă în campaniile electorale s-a mai vehiculat ideea construirii unui bazin olimpic – facilitate pe care Timișoara n-a avut-o niciodată – poloul nu și-a făcut loc nici măcar în lista de promisiuni a politicienilor. Un sport care a adus orașului șase titluri naționale, care îl menține și azi în topul clasamentelor all-time, care a format generații întregi de sportivi și oameni, nu mai are nici măcar statutul de gogoașă populistă. Așa încât, putem conchide că, în 1999, odată cu ILSA, și poloul s-a dus pe apa sâmbetei la Timișoara.
În continuare, puteți asculta al cincilea episod al serialului dedicat echipei de polo ILSA, realizat de Gabriel Toth, și difuzat în ediția de ieri a emisiunii Arena Radio:
Episoade anterioare
