AUDIO / O poveste veche de 110 ani: Chinezul Timișoara (II)
„Uneori duminica mă lua cu el la Arena Sportivă dl. Franz, unul dintre cei mai înfocați susținători ai clubului Chinezul și coproprietarul garajului de mașini de lângă părculețul nostru. În fiecare marți și joi asistam la antrenamentele echipei, în a cărei linie de atac jucau, pe atunci, Zemler și Mihai Tänzer. Doi jucători de „aur”. „Fenomenalul Zemler”, cum îl numea presa sportivă a epocii, trăgea niște goluri fantastice. Distanța mare și poziția imposibilă erau nimicuri pentru el. Marca de oriunde. Îl urmăream ca o umbră la antrenamente. Mă postam întotdeauna în spatele porții lui Ritter, unde trăgea Zemler. Trăgea ca un tun”.
Stadionul „Chinezul” (cunoscut apoi drept „Banatul”) a fost inaugurat în 1913. Arena a fost distrusă de bombardamentele anglo-americane din cel de-al doilea război mondial, iar în locul ei s-a construit actualul Stadion „CFR” (poziționat perpendicular pe axa vechii arene)
Articol de Gabriel Toth, 23 mai 2020, 15:10
Stadionul „Chinezul” (cunoscut apoi drept „Banatul”) a fost inaugurat în 1913. Arena a fost distrusă de bombardamentele anglo-americane din cel de-al doilea război mondial, iar în locul ei s-a construit actualul Stadion „CFR” (poziționat perpendicular pe axa vechii arene)
Cuvintele de mai sus îi aparțin lui Ștefan Dobay. Cel mai prolific marcator al Timișoarei interbelice, dar care nu a jucat niciodată pentru Chinezul. Și asta mai mult dintr-o întâmplare, domnul Franz, amintit în citat, direcționându-l spre proaspăt fondata Unirea, după ce s-a certat cu cei de la Chinezul.
„Arena Sportivă”, așa cum a fost cunoscut la început stadionul de la Gara Mare, s-a construit în primii ani de existență a Chinezului. Arena s-a înălțat foarte aproape de pista asociației cicliste „Velocitas”, acolo unde în iunie 1899 se disputa primul joc de fotbal de pe teritoriul actual al României. Proiectat de inginerul Arnold Iacobi și lucrată de muncitorii de la căile ferate, stadionul și-a deschis pentru prima oară porțile la 12 octombrie 1913. Și, până la bombardamentele aviației anglo-americane, din cel de-al doilea război mondial, a reprezentat un veritabil templu al fotbalului timișorean.
Aici, în spatele Gării Mari, unde astăzi armata și-a întins corturile și și-a asfaltat căi de acces. s-a scris cel mai frumos capitol din istoria fotbalului timișorean. Cel al anilor 20, în care Chinezul a fost, practic, de neatins. După ce în timpul războiului s-a duelat, de la egal la egal, cu marile forțe ale fotbalului maghar – unul mult mai dezvoltat la acea vreme decât cel românesc – Chinezul și-a arătat rapid colții și în tânăra Românie Mare. Înaintea primului campionat național oficial, Venus București, campioana anului 1920, a susținut un turneu în Timișoara. Iar în fața alb-violeților avea să piardă cu 5-1!
În primul campionat național, 1921-1922, echipele au fost împărțite în șapte districte geografice, și acelea divizate în categorii valorice. În Regiunea de Vest, Timișoara avea nu mai puțin de cinci echipe în prima categorie: CAT, Unirea, Reuniunea de Gimnastică a Muncitorilor (adică RGMT), Sparta CFR și, firește, Chinezul.
Alb-violeții au câștigat campionatul districtual, unde au avut însă mult de furcă cu vechii rivali de la CAT. În 1921, verzii chiar s-au impus cu 1-0, prin golul marcat de Holz. „Un strigăt de kilometri pătrunde văzduhul, publicul e învăluit de praful tribunei. Se aplaudă, se aclamă și se bate în ropot cu piricioarele în scândurile tribunii și aceasta minute de-a rândul”, a descris atmosfera cronica din revista locală „Stadion”. O imagine care vorbește de la sine despre prima mare rivalitate fotbalistică timișoreană.
După disputarea campionatului districtual. câștigătoarele s-au înfruntat în sistem eliminatoriu. Astfel, în sfeturile de finală, Chinezul a beneficiat de neprezentarea laureatei din Regiunea Brașov, Societatea Sportivă Sibiu. Apoi, în semifinale, Chinezul s-a impus cu unele emoții, scor 2-1, în fața celor de la AMEFA Arad.
Finala primului campionat al României Mari s-a disputat la 23 septembrie 1922, la Timișoara. 3.500 de spectatori au aplaudat victoria clară a Chinezului, 5-1 în fața Victoriei Cluj. Alb-violeții au jucat în alcătuirea Ritter – Kondor, Hoksary – Fenyvessy, Toth-Bedo, Rajnak – Bruno Steiner, Frech I, Matek, Tanzer, Frech II.
Cel mai bun jucător al finalei a fost Mihai Tanzer, autor a două goluri. Pe atunci în vârstă de doar 17 ani, Mișa văzuse lumina zilei în Mehala, acolo unde a și făcut cunoștință cu fotbalul. După titlul cucerit în 1922, Bruno Steiner, ajuns la 34 de ani, s-a retras din activitate, iar antrenorul Chinezului, Franz Dome, i-a desemnat puștiului Tanzer postul de extremă dreapta, pe care avea să se specializeze și să uimească lumea fotbalistică europeană. Șvabul din Mehala avea să joace pentru Chinezul pe toată durata deceniului, contribuind la toate cele șase titluri din vitrina feroviarilor. A urmat o altă perioadă de 10 ani la Ferencvaros, încununată cu trei titluri de campion al Ungariei, plus o Cupă a Europei Centrale. Cariera și-a încheiat-o în 1940, după un sezon petrecut la cealaltă mare echipă a Timișoarei interbelice, Ripensia.
Așa a început epoca de dominare totală a Chinezului în fotbalul românesc. Primul titlu dintre cele șase consecutive cucerite de alb-violeții de la Gara Mare în anii 20. Un record ce încă stă în picioare în fotbalul românesc, fiind doar egalat de Steaua, în anii 90.
Al doilea episod al serialului realizat de Gabriel Toth a fost difuzat astăzi, la „Arena Radio”. Îl puteți reasculta acționând tasta „play”:
(Va urma)
Episoade anterioare:
