Prima pagină » Sport » Fotbal » AUDIO / O poveste veche de 110 ani: Chinezul Timișoara (VI)

AUDIO / O poveste veche de 110 ani: Chinezul Timișoara (VI)

Incursiunea noastră în istoria scurtă, dar glorioasă, a Chinezului Timișoara a ajuns la povestea celui de-al cincilea titlu consecutiv. În 1926, alb-violeții triumfau din nou în Campionatul Național, însă drumul spre trofeu a trecut și prin birourile Federației. De altfel, agățarea de diverse „chichițe” regulamentare le-a adus timișorenilor, pe parcursul acestei stagiuni, titulatura deloc onorantă de „echipă de hârtie”.

Articol de Gabriel Toth, 21 iunie 2020, 12:30

O formulă utilizată de Chinezul în sezonul 1925/1926. De la stânga la dreapta: Matek, Tessler, Semler, Wetzer, Rossler, Ritter, Steiner, Hoksary, Vogl, Tanzer, Fenyvessi

Așa cum s-a întâmplat și în edițiile precedente, Chinezul n-a avut adversar în țară, ci doar pe plan local. Lupta pentru șefie în Campionatul Districtual a fost cât se poate de aprigă, principalul adversar al violeților fiind, din nou, C.A.T.-ul, rivalul dintotdeauna al echipei feroviare. De altfel, alb-verzii au și încheiat pe primul loc întrecerea, după ce în meciurile directe se înregistrase un 4-4 și un 1-0 pentru C.A.T. De aici, povestea a luat o turnură care ar fi greu de imaginat până și de cei mai fanteziști autori de ficțiune.

Chinezul a reclamat C.A.T.-ul, la Comitetul Regional, pentru folosirea lui Kozovits și Golub. Cei doi se aflau în stare de suspendare, deoarece au refuzat să participe la un trial al echipei naționale. O contestație refuzată însă, astfel că „Atleticii” s-au prezentat la Oradea, pentru sfertul de finală cu Stăruința. Bihorenii s-au impus 5-2 în prelungiri, la capătul unui meci în care s-au discat, în total, șase lovituri de pedeapsă! Pe drumul de întoarcere, autobuzul C.A.T.-ului s-a răsturnat, iar Korony, Raffinszki și Hrehuss au fost grav răniți.

Între timp, Comisia Centrală de la București, ca for suprem, a admis contestația Chinezului și a dispus anularea rezultatului mai sus amintit, din sferturi, și rejucarea duelului dintre primele două clasate, din Campionatul Districtual. C.A.T.-ul nu s-a prezentat, având echipa decimată de acel accidentul rutier, astfel că, pentru al cincilea an la rând, Chinezul a fost desemnată campioana Regiunii Timișoara.

În loc să se pregătească de semifinale, Stăruința Oradea a fost nevoită să se prezinte din nou în sferturi, de această dată în fața Chinezului. Victoria alb-violeților de la federație i-a înfuriat pe spectatorii bihoreni, care la intrarea celor două echipe pe teren au fluturat ziare, scandând „Echipă de hârtie”, în condițiile în care doar regulamentul a făcut-o pe Chinezul campioană în „District”. Pe teren, lucrurile au fost însă cât se poate de clare! Timișorenii s-au impus cu 5-0: Tanzer a marcat de două ori, Wetzer, Tessler și Semler câte o dată.

Liniște nu a fost nici în semifinale pentru Chinezul. Alb-violeții au jucat pe terenul lui AMEFA Arad, pe care au învins-o cu 5-2. Semler a reușit o „triplă”, la zestrea campionilor mai contribuind Rudy Wetzer și Rudy Matek. Mult mai greu le-a fost timișorenilor să părăsească stadionul. Preț de mai bine de o oră, vestiarul Chinezului a fost asediat de spectatorii furioși, care au aruncat cu pietre și bulgări de pământ. Scandalul s-a încheiat abia după intervenția armatei, în condițiile în care polițiștii prezenți la meci au preferat să nu se implice. Nici conducerea celor de la AMEFA nu a încercat să aplaneze incidentele, după cum scria ziarul „Arena”: „În timpul asediului, organizatorii arădeni, prefăcându-se că nu văd nimic din ceea ce se întâmplă în jurul lor, și-au numărat liniștiți banii proveniți din încasări”.

Pentru prima oară în istoria Campionatului României Mari, în finală și-a făcut loc o echipă bucureșteană. E vorba despre Juventus, o formație căreia nu i se acorda însă nicio șansă nici măcar de presa din capitală. În preziua finalei, „Gazeta Sporturilor” chiar a publicat o fotografie de grup a Chinezului, însoțită de următorul text: „Foștii și viitorii campioni”.

Redactorii ziarului au criticat, în schimb, decizia federației de a organiza finala la Timișoara și nu la București. Nu pentru că șansele lui Juventus ar fi crescut ci pentru că publicul capitalei era însetat să vadă fotbal de cel mai înalt nivel, așa cum vedea cu regularitate cel din Banat. „Timișoara posedă cea mai compactă massă de spectatori din întreaga țară și, față de numărul locuitorilor, cel mai mare procent de sportivi. Nu este însă mai puțin adevărat că acești spectatori – datorită circumstanțelor – sunt și cei mai exigenți în materie de foot-ball. Întâlnirile între reprezentanții acestei regiuni și puternicele echipe ungare și austriece, au contribuit în cea mai mare măsură la cultivarea gustului”.

Pronosticurile s-au adeverit la 1 august 1926, atunci când peste 3.000 de timișoreni au salutat cu urale al cincilea titlu consecutiv al Chinezului. Alb-violeții au dispus cu Juventus cu 3-0, goluri semnate de Tanzer, Semler și Wetzer.

Învingătorii au aliniat următoarea formulă: Ritter – Hoksary, Steiner – Lakatos, Vogl, Rossler – Tanzer, Semler, Wetzer, Teszler, Matek. Merită subliniat aportul lui Rudy Wetzer, considerat cel mai mare fotbalist român al vremii, care s-a întors în cele din urmă la echipa care l-a crescut, în toamna lui 1925. Totodată, Gusti Semler a fost golgheterul Chinezului în acest sezon, semnând 41 dintre cele 102 goluri înscrise de feroviari.

Săptămâna viitoare vorbim despre „ultimul bal”. Al șaselea titlu din vitrina Chinezului, cucerit cu mult mai mari emoții și pe plan național. Un sezon chinuitor, care anunța parcă declinul ce avea să urmeze la prima mare echipă din istoria fotbalului românesc…

Episodul al șaselea al serialului realizat de Gabriel Toth a fost difuzat astăzi la „Arena Radio” și poate fi reascultat acționând tasta „Play”: