Prima pagină » Sport » Fotbal » AUDIO / O poveste veche de 110 ani: Chinezul Timișoara (VII)

AUDIO / O poveste veche de 110 ani: Chinezul Timișoara (VII)

Sezonul 1926-1927 a fost ultimul cu happy-end pentru Chinezul. A fost stagiunea care a adus ultimul titlu din vitrina puternicului club feroviar, care marcase istoria fotbalului românesc din primul deceniu de după Marea Unire. Cum era privită gruparea timișoreană la acea vreme în presa centrală? Spicuim dintr-un amplu articol, publicat în „Gazeta Sporturilor” din 13 august 1927:

Chinezul Timișoara (în tricouri de culoare deschisă), în 1927, înaintea unui meci pe Arena Banatul

AUDIO / O poveste veche de 110 ani: Chinezul Timișoara (VII)

Articol de Gabriel Toth, 28 iunie 2020, 11:47

Chinezul Timișoara (în tricouri de culoare deschisă), în 1927, înaintea unui meci pe Arena Banatul

„Nicăeri un campion nu s-a putut menține atâta timp. În toate țările, formula campionatului este de așa natură încât menținerea unui campion e lucru foarte ușor. La noi însă, unde probleme marei competiții naționale sunt eliminatorii, e lucru foarte greu ca o echipă să câștige campionatul mulți ani de-a rândul. Chinezul a reușit această performanță strălucită, confirmând în totul părerile unanime. Titlul de campion național are în puternicul club temișorean un deținător demn, care va ști să-l aducă la strălucire internațională. Din punct de vedere sportiv nu se putea găsi un campion mai bun decât Chinezul; oricât s-ar spune, n-avem în țara românească echipă mai bună ca cea dela Timișoara. Explicația o formează faptul că unsprezecele timișorean este cu cel puțin o clasă superior oricărei echipe din România. De când se joacă la noi campionatul național, n-a fost nici un moment vorba de un challenger care să încurce socotelile Chinezului”.

Așa cum s-a întâmplat și în alți ani, Chinezul s-a impus cu emoții în Campionatul Regional. De această dată, cel mai periculos adversar al multiplilor campioni nu a mai fost rivala istorică, C.A.T., ci tânăra și ambițioasa echipă a Politehnicii. În februarie 1927, „studenții” chiar au încheiat la egalitate cu Chinezul, 2-2, după ce au condus cu 2-0 prin „dubla” lui Chiroiu, iar portarul polist Pitea a apărat un penalti. În clasamentul final, Chinezul a încheiat prima, cu 24 de puncte, însă cu numai o lungime deasupra revelației Politehnica. Adversari redutabili au fost și Banatul, care le-a produs feroviarilor singurul eșec, un 2-1 în retur, și RGMT, care a smuls la rându-i un 1-1 Chinezului.

Drumul până în finală a fost un veritabil galop de sănătate pentru Chinezul. În sferturi, alb-violeții nu au avut nicio emoție în fața Olimpiei Satu Mare, pe care au învins-o cu 6-1 la Timișoara. Marcatori – Wetzer, de două ori, Teleki, Vogl, Lotter și Matek. Apoi, în semifinale, bănățenii s-au duelat cu Universitatea Cluj, pe care au învins-o cu 5-2. Teleki și Vogl au semnat câte o „dublă”, pe lista marcatorilor înscriindu-se și Wetzer. De menționat că ardelenii au beneficiat de două lovituri de pedeapsă, dar nici Ghilezan și nici Sipor nu l-au putut învinge pe tânărul goalkeeper al Chinezului, Willy Zombory. În vârstă de 21 de ani, portarul crescut la juniorii alb-violeților și rodat la seniori la Sparta CFR i-a luat locul între buturi cvintuplului campion Adalbert Ritter, care la 26 de ani a decis să se dedice arbitrajului.

Specialiștii preconizau un succes la scor al Chinezului și în finală. Mai ales că în anii trecuți, în ultimul act, timișorenii repurtaseră victorii cu 5-1, 2-0, 4-1, din nou 5-1 și 3-0. Adversarul alb-violeților a fost Colțea Brașov, o formație puternic întărită cu fotbaliști din vestul țării, dintre care se remarca arădeanul Ștefan „Rici” Auer.

Iar forța brașovenilor s-a văzut la 7 august 1927, când au opus o rezistență dârză Chinezului, meciul terminându-se la egalitate, 2-2. Teleki și Wetzer au punctat pentru timișoreni, iar Auer a scuturat plasa de două ori chiar în Aradul natal, care găzduia din nou finala Campionatului Național. În mod normal, ar fi urmat prelungirile, dar cum meciul începuse destul de târziu, după ora 18.00, se lăsase deja întunericul. Astfel, s-a decis ca a doua zi meciul să se rejoace.

Echilibru a fost și pe 8 august, pe stadionul „Gloria CFR”. Jocul a început abrupt pentru Chinezul, care s-a văzut condusă cu 2-0 încă din minutul 3, prin golurile lui Auer și Csany. Până la pauză, s-a făcut 2-2, Wetzer și Tanzer punctând pentru timișoreni. Rudy Wetzer a dus-o apoi pe Chinezul în avantaj, însă pe final același „Rici” Auer a marcat pentru 3-3 și a impins meciul în prelungiri. Bănățenii au avut câștig de cauză în cele din urmă, Teleki marcând golul decisiv, în minutul 119, din centrarea lui Tanzer. O victorie cu atât mai muncită pentru alb-violeți cu cât, la începutul timpului suplimentar, Vogl a fost eliminat.

Cum a arătat echipa care a adus al șaselea titlu din vitrina Chinezului? Zombory – Steiner II, Hoksary – Tessler, Vogl, Steiner I – Tanzer, Teleki, Wetzer, Semler, Matek.

Aceasta a fost povestea „ultimului bal”. Titlul cu numărul 6 pentru Chinezul Timișoara. A fost finalul unei epoci glorioase și a unui șir de succese care nu a fost depășit nici până în ziua de astăzi, ci doar egalat de Steaua, în perioada 1993-1998. În episodul următor, dezvoltăm povestea deja celebră a titlului cu numărul 7, pierdut de Chinezul în favoarea banilor.

Episodul al șaptelea al serialului realizat de Gabriel Toth a fost difuzat astăzi la „Arena Radio” și poate fi reascultat acționând tasta „Play”: