AUDIO / O poveste veche de 110 ani: Chinezul Timișoara (VIII)

Preț de aproape un deceniu, Chinezul Timișoara s-a remarcat în proaspăta Românie mare drept o grupare intangibilă. De la prima ediție a Campionatului Național, care a demarat în toamna anului 1921, alb-violeții au fost medaliați cu aur în fiecare ediție. A fost un șir impresionant de succese, șase titluri de campioană consecutive, iar dominația Chinezului părea să nu se mai oprească. Și totuși, în 1928, totul a luat-o la vale. Nu din cauza creșterii calitative a celorlalte echipe din țară. Chinezul s-a prăbușit din interior. A fost învinsă de cei ce au clădit-o. Succesul național și internațional al clubului a aprins imaginația conducătorilor ei, care au considerat, probabil, că e momentul decontului după atâția ani de muncă asiduă la cel mai înalt nivel.

Sezonul 1927-1928 a fost marcat, la Chinezul, de o devastatoare criză financiară. Au fost scoase la iveală datorii enorme: 56.000 de lei la Banca din Sânnicolau Mare, 20.000 de lei către Banca Centrală Șvăbească, 350 de dolari americani către omul de afaceri Takacs. Pe acest fond, a scăzut dramatic și numărul membrilor cotizanți, de la 1.200 în 1926, la doar 284 în vara lui 1928. Ziarele locale vorbeau despre sume uriașe scoase din contul clubului de unii conducători. De pildă, vicepreședintele Chinezului, Jean Maitre, a extras o dată 30.000 de lei, apoi 20.000 de lei și apoi 18.000 de lei din visteria grupării, iar Gheorghe Nemeth, membru în conducerea clubului, și-a însușit la rândul său 18.000 de lei. Bani care nu aveau să mai fie returnați și a căror destinație n-a putut fi justificată. Președintele clubului, Cornel Lazăr, l-a și acționat în instanță pe Maitre, pentru reținerea abuzivă a unor registre ale clubului, fără de care nu s-ar fi putut realiza o balanță financiară corectă. De aici i s-a tras legendarului conducător și excluderea din fruntea grupării, din vara lui 1928.

Până atunci, clubul trebuia adus pe linia de plutire. Iar acest lucru nu ar fi fost posibil fără organizarea unui număr mare de meciuri internaționale. Întâlnirile cu puternicele echipe din Ungaria, Austria și Iugoslavia aduceau încasările cele mai mari pe parcursul unui sezon. Iar după cum s-a explicat în presa timișoreană, participarea la fazele finale ale Campionatului Național costa pentru Chinezul aproximativ 100.000 de lei. Bani care nu mai existau în visterie.

Astfel, conducerea a decis ca la 1 iulie 1928, să găzduiască la Timișoara celebra Wiener AC, finalista din acel an a Cupei Austriei. În contul clubului au intrat nu mai puțin de 255.000 de lei. Numai că după achitarea tuturor cheltuielilor de organizare, în seif au mai rămas doar 1.200 de lei. O rețetă financiară eșuată și care avea să aibă urmări și mai grave pentru Chinezul!

În aceeași zi, pe 1 iulie 1928, Chinezul a fost programată să joace în sferturile Campionatului Național, în deplasare, la Șoimii Sibiu. Timișorenii au trimis pe Cibin echipa secundă, formată din tineri promițători, dar lipsiți de experiență. Meciul s-a încheiat la egalitate, 2-2, ambele goluri ale campionilor fiind semnate de Lotter. Iată însă cum a arătat această garnitură de rezervă: Osztermann – Burger, Agner – Daum, Zelenak I, Hutter -Tanzer II, Kuszka I, Lotter, Ognyanov, Varaljai. Rejucarea a fost programată a doua zi, iar bănățenii au primit câteva întâriri din prima echipă: Vogl, Raffinsky și Wetzer. Iar lucrurile păreau să reintre pe făgașul normal: în minutul 47 era 3-0 pentru Chinezul, după reușitele lui Wetzer și Kuszka, de două ori. Oboseala și-a spus cuvântul, mai cu seamă în rândul tripletei din prima echipă, iar sibienii au egalat prin Opreanu, Fritz și Băicoianu. În prelungiri, gazdele au marcat golul victorios, iar Chinezul a fost eliminată.

Gazeta Sporturilor a titrat, după rejucare: „Chinezul nu va mai fi campion național”. Iar decizia timișorenilor de a trimite echipa secundă la Sibiu a fost aspru criticată de ziarul bucureștean: „Această lipsă de atenție pentru campionatul național este cu atât mai condamnabilă cu cât vine din partea campionilor. Motivul invocat de campionii Temișoarei este inadmisibil. Faptul că au fost angajați într-o partidă amicală internațională nu poate furniza motivul. Admitem că matchul cu W.A.C. trebuia neapărat jucat; totuș a existat posibilitatea unei intervertiri de date, care ar fi făcut ca Chinezul să fie liber. Nu înțelegem cauza pentru care conducătorii n-au recurs la modalitatea de mai sus. Este inadmisibil să preferi o victorie într-o întâlnire amicală internațională unui match hotărâtor în singura competiție națională existentă”.

Și pentru ca imaginea acestui sezon zbuciumat să fie completă, să spunem că nici de această dată nu au lipsit disputele de la comisii pe plan regional. Chinezul a fost foarte târziu confirmată drept campioană a Regiunii Timișoara, din cauza unei contestații depuse de concitadina Rapid. Echipa șvabilor din Timișoara i-a reclamat pe alb-violeți că în meciul direct l-au folosit pe jucătorul Berta, care în toamna lui 1927 disputase un meci oficial și pentru Colțea Brașov. Cei de la Chinezul, deja versați în astfel de chestiuni, s-au apărat prin articolul 33 al regulamentului, care spunea că orice contestație cu privire la calitatea jucătorilor se face doar înaintea meciurilor.

După cum s-a văzut în sezonul 1927/1928, banii și faima nu aduc întotdeauna fericirea. Nici gloria sportivă. Șirul de titluri al Chinezului s-a oprit la șase. Iar frământările financiare din această stagiune au sădit sâmburii unui scandal de proporții în vara lui 1928. Care, coroborat cu ceea ce se întâmpla în fotbalul din Ungaria, a dus la trecerea definitivă în umbră a celui mai galonat club al Timișoarei. Despre toate acestea însă, în următorul episod…

Episodul al optulea al serialului realizat de Gabriel Toth a fost difuzat astăzi la „Arena Radio” și poate fi reascultat acționând tasta „Play”:

Episoade anterioare:
Episodul I
Episodul II
Episodul III
Episodul IV
Episodul V
Episodul VI
Episodul VII