AUDIO / Timișoreanul Marius Căta-Chițiga explică dispariția voleiului românesc de la Jocurile Olimpice
Echipele asiatice ne invitau la meciuri demonstrative. Mai mult decât atât, înregistrau partidele pentru a învăţa strategia. Am fost campioni europeni, nu discutam foarte mult cu ţări precum Germania sau Franţa, ne băteam de la egal la egal cu Brazilia, Polonia sau Rusia, a se citi URSS. Acum au rămas doar amintirile. Voleiul românesc a ajuns undeva la graniţa dintre lumea a doua şi a treia la nivel mondial. Cum este an olimpic, ne vom referi la participările ţării noastre la această disciplină.
Articol de Gabriel Toth, 9 ianuarie 2016, 15:23
Voleiul a fost recunoscut ca displină olimpică la Tokyo, 1964. Ţara naostră a terminat atunci pe poziţia a patra în competiţia masculină, cu Aurel Drăgan şi Mihai Coste în lot. O contraperformanţă la acea vreme. La feminin, cu Doina Moţ, România s-a clasat pe poziţia a 6-a. În 1968, în Mexic, băieţii nu au participat pentru că, atenţie, rezultatele din ultima perioadă nu au fost satisfăcătoare. Calificarea a fost obţinută însă prin clasarea pe locul al doilea la Mondialele din ’66.
A urmat München 1972, cu Aurel Drăgan antrenor secund şi clasarea pe poziţia a 5-a. Apoi, în 1980, cu timişorenii Marius Căta-Chiţiga şi Dan Gârleanu printre remarcaţi, Românea obţinea bronzul olimpic. A fost ultima experienţă la Jocurile Olimpice pentru ţara noastră. Ce a urmat de atunci, este bine cunoscut.
Care sunt principalele cauze pentru acest regres care parcă nu încetează? Încearcă să ne ofere răspunsul Tiberiu Atănăsoae și invitatul său,Marius Căta-Chiţiga.
Vom reveni cu gânduri pozitive într-un episod următor, când vom afla cum a fost, la fileu, momentul MOSCOVA 1980.
