AUDIO / Un ultim omagiu: Rămas bun, „Bulgarule”

Săptămâna aceasta a fost marcată de decesul fulgerător al lui Adrian Stoicov. Fostul fundaș lateral al Politehnicii Timișoara din anii 80-90, s-a stins din viață miercuri, la doar 49 de ani, după o suferință scurtă, dar intensă. Pentru cei mai mulți oameni de fotbal din zona de vest și din întreaga țară, dispariția „Bulgarului” a venit ca un adevărat șoc. Numai ce fusese numit coordonator al Centrului de Copii și Juniori de la ACS Poli și părea hotărât să înceapă o nouă etapă în munca sa din ultimul deceniu și jumătate, creșterea și șlefuirea de jucători.

Am fost și noi prezenți la conferința de presă organizată la data de 2 februarie de ACS Poli, în care s-a anunțat numirea lui Stoicov în fruntea Centrului, în locul lui Aurel Șunda. Să ascultăm ultimele cuvinte rostite de fostul fotbalist al lui Poli în fața presei:

Ca jucător, Adrian Stoicov s-a remarcat, înainte de toate, printr-o tenacitate ieșită din comun, un spirit de sacrificiu pe care, mai târziu, încerca să-l insufle tinerilor jucători pe care i-a antrenat. Nu a fost un jucător tehnic, ci unul de travaliu, care a știut să se facă indispensabil la Poli într-una dintre cele mai frumoase perioade din istoria clubului.

Născut la Denta, a făcut pasul la juniorii lui Poli la vârsta de 17 ani, în 1985, iar un an mai târziu avea să evolueze sub formă de împrumut la o echipă în vogă a acelor ani, Obilici Sânmartinu Sârbesc, o prezență constantă în Divizia C. În 1987 a fost rechemat de Poli, de această dată la prima echipă, urmând să evolueze în alb-violet până în 1998, cu o singură întrerupere, în ediția 1993-1994, când a jucat sub comanda profesorului Ion V. Ionescu la FC Național.

A prins, așadar, vremuri de glorie alături de alb-violeți: „dublele” cu Atletico și Sporting din 1990, finala Cupei României, pierdută la penaltiuri, cu Steaua, în Regie, în 1992…

…sau „dubla” cu Real Madrid, din toamna aceluiași 1992. A fost părtaș și la momente grele din viața clubului: retrogradările din 1988 și 1997, ultima sinonimă cu alunecarea clubului pe un tobogan abrupt a cărui destinație însemna colapsul financiar.

După o jumătate de an la UMT, în divizia C, sub comanda mentorului său, Costică Rădulescu, Adrian Stoicov a mai evoluat în „B” pentru Inter Sibiu și Cetate Deva, pentru ca la cumpăna dintre milenii să își agațe ghetele în cui.

Ascultăm un scurt fragment în care, în anul 2000, Stoicov rememora duelul din 1990 cu adversarul său direct de la Atletico, Manolo:

Dispariția lui Adrian Stoicov a fost, așa cum spuneam, un șoc pentru fotbalul timișorean. Antrenorul divizionarei secunde ASU Poli, Sorin Brîndescu, a fost concurent pe postul de fundaș stânga cu „Bulgarul”, la Poli, la începutul anilor 90, apoi au fost colegi în cadrul centrului de copii și juniori de la Poli, în epoca BKP. Să îl asultăm pe Sorin Brîndescu:

Lumea fotbalului timișorean își va lua mâine adio de la Adrian Stoicov. De la ora 13:00, în cimitirul de pe strata Rusu Șirianu, „Bulgaru” va fi condus pe ultimul drum.

 

Dumnezeu să-l odihnească