AUDIO / Vestul Olimpic, episodul 18: Kabos Endre

A fost un spadasin de o eleganță desăvârșită, într-o generație a Ungariei care a scris istorie în acest sport. Născut într-o familie de evrei, a avut un sfârșit tragic, deși a supraviețuit lagărelor de concentrare. Kabos Endre a avut o viață de film. Și, de altfel, a și inspirat unul dintre personajele filmului Sunshine, al multi-premiatului regizor maghiar Istvan Szabo, realizat în 1999, și care urmărește povestea unei familii de evrei pe durata unui secol întreg.

Kabos Endre s-a născut la 5 noiembrie 1906 la Oradea. Copilăria și-o petrece foarte aproape de municipiul de pe Crișul Repede, în localitatea Berettyóújfalu, aflată acum la câțiva kilometri de granița cu România.

Ajunge în Budapesta la liceu, fiind elev al Colegiului „Istvan Verbőczy”, tot în această perioadă având primele contacte cu scrima – la insistențele părinților lui. Urmează școala legendarului maestru italian Italo Santelli, iar după terminarea liceului se alătură Clubului de Scrimă și Atletism din Vac. Revine în capitală în 1930, la Clubul de Scrimă „Istvan Tisza”, pentru ca din 1934 să apere culorile alb-violete ale clubului Ujpest.

Se remarcă în 1928, când câștigă campionatul Slovaciei la sabie. În 1930 devine vicecampion European, pentru ca în 1933 și 1934 să cucerească în două rânduri aurul continental, mai întâi la Budapesta și apoi la Varșovia.

Jocurile Olimpice i-au adus însă consacrarea. Patru medalii a adunat orădeanul Kabos Endre sub semnul celor cinci cercuri, primele două în 1932, la Los Angeles.

 

Aur cu echipa, bronz la individual la Los Angeles

În competiția de sabie pe echipe, Ungaria era marea favorită a întrecerii olimpice din California. Lotul era realmente stelar și îi mai cuprindea pe Attila Petschauer, Gyula Glykais, György Piller,  Aladár Gerevich și pe eroul episodului 14 al serialului nostru, Nagy Ernő, originar din Făget.

Opt echipe ar fi trebuit să se alinieze la start, dar Franța și Cupa s-au retras din competiție.

A fost un veritabil tur de forță al sabrerilor maghiari, care au obținut victorii categorice cu Danemarca, Mexic, Italia, Polonia și Statele Unite.

Kabos Endre a urcat pe podium și în concursul individual de sabie, câștigat de conanționalul său György Piller, urmat de italianul Giulio Gaudini. Orădeanul și-a adjudecat medalia de bronz la mare luptă cu germanul Erwin Casmir.

Rămas șomer, se gândește la retragere

Din păcate, performanțele remarcabile reușite la Los Angeles nu i-au adus și o liniște materială lui Kabos Endre. Criza economică mondială era tot mai dur resimțită în întreaga Europă.

Iar originile evreiești ale sabrerului orădean i-au diminuat și mai mult perspectivele. S-a gândit serios la retragere și chiar a încetat pentru aproape doi ani antrenamentele în sala de scrimă. Rămas șomer, și-a încercat norocul în comerț, dar aprozarul pe care l-a deschis în Budapesta a dat faliment în scurtă vreme.

I-a venit în ajutor industriașul Aschner Lipót, președintele clubului Ujpest între 1925 și 1942 și principalul finanțator al grupării, care i-a oferit o funcție înaltă într-una dintre companiile sale și l-a convins să se reapuce de scrimă.

Astfel, Kabos Endre a revenit în forță și a scris cel mai frumos capitol al palmaresului său la următoarea ediție a Jocurilor Olimpice, în 1936, la Berlin. Două medalii de aur cu o puternică valoare simbolică, câștigate tocmai pe teritoriul Fuhrer-ului nazist, Adolf Hitler.

 

Dublu campion olimpic la Berlin

Din echipa de sabie a Ungariei care devenea campioană olimpică în 1932 s-au mai regăsit doar doi membri și la Berlin: Aladár Gerevich și orădeanul Endre Kabos. Alături de ei, se aflau  Tibor Berczelly, Pál Kovács, László Rajcsányi și Imre Rajczy.

Ungaria era în vârful dominației sale la scrimă și mai cu seamă la această armă, iar la Berlin nimeni și nimic nu avea să o oprească din drumul către un nou titlu olimpic. Sabrerii maghiari au câștigat, de-a lungul turneului, 106 din 122 de puncte posibile. Iată rezultatele: 16-0 cu Danemarca, 14-2 cu Uruguay, 15-1 cu Germania, 14-2 cu Statele Unite, 15-1 cu Olanda, iar în faza finală, 9-6 cu Italia, 13-3 cu Germania și 10-1 cu Polonia.

De menționat că în competiție s-a aflat și echipa României, eliminată în prima rundă, din care făcea parte un alt sabrer născut la Oradea, Kamillo Szathmary.

Medaliat cu bronz la individual la Los Angeles, Endre Kabos – evreul născut la Oradea – a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului la Berlin.

A pierdut un singur duel, cu italianul Gustavo Marzi, dar acesta din urmă s-a împiedicat ulterior și a ratat șansa de a-i „sufla” medalia de aur. După Kabos și Marzi au urmat alți doi reprezentanți ai Ungariei – Gerevich (medaliat cu bronz) și Rajcsányi – pe locul 4.

 

A scăpat de lagăr, nu și de bombardamentele naziste

Kabos Endre a fost dublu campion european și campion olimpic la sabie individual, însă nu a câștigat niciodată campionatul național al Ungariei decât cu echipa. Asta spune multe despre nivelul la care se afla, în acei ani, scrima maghiară.

Deși a fost unul dintre reprezentanții de seamă ai unei echipe ce a cucerit salbe întregi de medalii, Kabos Endre nu a fost scutit de… sabia tot mai ascuțită a antisemitismului. După ediția berlineză a Jocurilor Olimpice a concurat tot mai puțin pe plan internațional. Până când evreului născut la Oradea i s-a interzis cu totul să reprezinte Ungaria.

Odată cu izbucnirea celui de-al doilea război mondial, a fost trimis în lagărul de la Vac. Chiar și așa, performanțele sale sportive remarcabile l-au salvat de la soarta cruntă de care au avut parte atâția semeni ai săi. Unul dintre gardienii de la Vac l-a recunoscut, astfel că i-a aranjat un transfer la Budapesta, unde Kabos a lucrat pentru armată ca șofer. Totul până în fatidica zi de 4 noiembrie 1944.

E posibil ca Zöld Ferenc, secretarul federației maghare de scrimă, să fi fost ultima persoană care a schimbat câteva vorbe cu Kabos Endre.

Obișnuiau să joace șah împreună. Din relatările reproduse în presa maghiară ale lui Zöld – care a apucat suta de ani, stingându-se în 2004 – Kabos se grăbea să ajungă în zona cetății Buda. I-a propus să mai joace o partidă de șah, dar orădeanul l-a refuzat și s-a grăbit să prindă tramvaiul. S-a urcat în el, iar de îndată ce garnitura a ajuns pe Podul Margareta, s-a declanșat o explozie puternică. Impunătorul pod s-a prăbușit în Dunăre, laolaltă cu automobile, trăsuri, pietoni și tramvaiul în care se afla Kabos Endre. A doua zi, orădeanul urma să împlinească 38 de ani…

Trupul lui nu a fost găsit niciodată. Abia în 2011, când s-au efectuat lucrări de extindere a podului, muncitorii au dat peste mai multe fragmente de schelet, dar e greu de spus dacă rămășițele erau ale lui Kabos sau ale unui alt budapestan surprins de explozia programată de trupele germane în noiembrie 1944.

 

Omagiat la Oradea și Berettyóújfalu

Kabos Endre s-a bucurat de recunoștință și de faima pe care o merita după moartea sa. Dintre eroii de demult ai poveștilor noastre din serialul Vestul Olimpic, e într-o situație oarecum privilegiată: are o stradă ce îi poartă numele la Oradea. Iar de câțiva ani, se poartă discuții pentru amplasarea unei statui care să-l înfățișeze pe Kabos Endre în Parcul 1 Decembrie, din centrul orașului.

Ceva mai mult au făcut autoritățile din Berettyóújfalu, acolo unde Kabos a copilărit. În 2006, la împlinirea unui secol de la nașterea sa, i s-a ridicat un bust, iar sala de sport din localitate îi poartă numele. Au fost organizate, de asemenea, câteva expoziții în memoria sa, la care și-au adus contribuția și muzeografi din Oradea.

Din 1986, sabrerul născut pe Crișul Repede se află în International Jewish Sports Hall of Fame.

Episodul 18 al serielului VESTUL OLIMPIC, realizat de Gabriel Toth, a fost difuzat în ediția de astăzi a emisiunii Arena Radio. Îl puteți reasculta aici: