Divizia Sport 30 / 2015 – Anul în care Timișoara și Oradea au găzduit meciuri din Eurobasket

Anul 2015 urma să consemneze un moment important pentru baschet în România. Campionatul European de baschet faminin, cu gazda principală Ungaria, a avut două grupe care s-au jucat în țara noastră, la Oradea și Timișoara.

Totul suna frumos la început: România urma să joace la Timișoara în Grupa A, alături de Franța, Muntenegru, Cehia și Ucraina. Pe Bega s-au dat asigurări că sala nouă, cea a Politehnicii, va fi gata pentru competiție la ora primului fluier. Dar n-a fost așa… Deși începuse cu niște ani buni. Evident, sala nu a fost gata, iar în regim de urgență competiția s-a mutat la „Constantin Jude”, unde s-au făcut niște renovări și retușări. Iar sala nouă, deși au trecut de atunci cinci ani, nu a fost nici până azi finalizată. Țineți minte acel refren, cu „cincinalul în patru ani și jumătate”? Parcă era mai eficient…

Dar să revenim la baschet. România făcea parte dintr-o grupă foarte grea și se baza pe o generație care nu mai era la prima tinerețe, dar care, de-a lungul timpului, a adus rezultate pentru baschetul autohton. Tricolorele au înregistrat patru înfrângeri în cele patru meciuri disputate la Timișoara. Deși în lot erau prezente destule timișorence la origini – Ancuța Stoenescu, Annemarie Părău, Adina Stoiedin – publicul n-a fost receptiv. O explicație ar fi biletele prea scumpe – în Ungaria, la Sopron și Szombathely, tichetele au fost simțitor mai ieftine. Iar o altă explicație e faptul că evenimentul n-a fost promovat corespunzător în orașul de pe Bega. Așa încât la cele patru jocuri s-au adunat – plus, minus – 500 de spectatori.

Cu România ieșită din schemă, întrecerea s-a mutat în Ungaria. Acolo unde Serbia avea să cucerească titlul continental, după o finală în fața Franței, scor 76-68. Ca o consolare pentru Timișoara, Bogdan Bulj, antrenorul lui BCM Danzio, ulterior trecut și la FCC ICIM Arad, a făcut parte din staff-ul naționalei care a cucerit titlul.

Povestea turneului final de baschet feminin din 2015 e spusă de Florin Cărăbaș: