EDITORIAL: Pot rezolva decibelii problema infrastructurii?

Ţipete încadrate de promisiuni. Strângeri de mână presărate cu ameninţări cu tribunalul. Shakira şi Lepa Brena. Giroc şi Timişoara. Cărţi funciare, studii de fezabilitate, specialişti, guverne, partide, afaceri cu italienii.

Cam aşa s-ar putea rezuma, în câteva cuvinte-cheie, ceea ce s-a vrut a fi o dezbatere publică pe tema infrastructurii sportive din Timişoara, între primarul Nicolae Robu şi preşedintele Consiliului Judeţean, Călin Dobra. Nu aţi înţeles nimic? Nu e nicio problemă. La fel de nelămuriţi au plecat şi cei care marţea trecută şi-au făcut timp şi au rezistat mai bine de două ore la o discuţie cu ton ridicat şi cu tentă de campanie electorală.

A fost prima întrevedere dintre cei doi lideri ai administraţiei locale şi judeţene pe această temă, fapt demonstrat de absenţa soluţiilor. Iar Timişoara are nevoie de soluţii în această problemă nu azi sau mâine, ci alaltăieri!

Subiectul sălii polivalente de mari dimensiuni a fost reflectat, în ultimul an, pe toate canalele mass-media. Parafrazând un banc care circula înainte de ’89, aş spune că aproape că puteai auzi despre disputa Giroc versus Timişoara şi deschizând frigiderul. La fel şi în cazul stadionului „Dan Păltinişanu”, pe care CJT l-a închis deja parţial şi ameninţă cu închiderea sa completă şi chiar cu demolarea.

Teatrul cu accente tragi-comice, pus în scenă marţea trecută, reprezintă punctul culminant al unei gestiuni aproximative a infrastructurii sportive de către toate administraţiile locale şi judeţene din ultimii 28 de ani. Pentru că problemele nu au apărut acum câteva săptămâni, ci în decursul câtorva decenii de ignoranţă totală din partea celor care au avut pe mână bazele sportive ale Timişoarei, fie că vorbim despre Primărie, CJT, Direcţia de Sport sau fostele întreprinderi.

Personal, ca iubitor de sport, nu mă interesează câtuşi de puţin cine va construi, în Timişoara, un nou stadion. Că e guvernul, prin Compania Naţională de Investiţii, că e Primăria sau că e patronul vulcanizării de la colţ, nu contează. Important e să se facă. La fel, n-am nimic împotrivă dacă sala polivalentă de 16.000 de locuri se va construi la intrarea în Giroc, lângă actualul „Dan Păltinişanu” sau în Pădurea Verde. Important e să apucăm ziua în care să-i trecem pragul.

Pot să admit că niciodată aleşii locali n-au fost mai vocali decât acum pe tema infrastructurii sportive. Din păcate, decibelii nu pot debloca fonduri, nu pot săpa fundaţii şi nici măcar nu pot astupa gropile de sub tribunele stadionului „Dan Păltinişanu”. Şi nu-l mai avem nici pe Stephen Hawking, care să ne dovedească contrariul!

Gabriel Toth