EDITORIAL / România, între ”facerea de râs” și ”facerea de fotbal”
Peste România 2008 și sub România 1994, așa au fost tricolorii aseară. Am pierdut cu gazda Franța, după un gol primit în minutul 89 și după ce am avut ocazii mari de gol în startul celor două reprize. Cam atât, însă: am punctat din penalty, am ținut mingea departe de careul nostru în primul sfert de oră, dar în general ne-am mulțumit cu condiția de echipă mică.
Articol de Adrian Schindarli, 11 iunie 2016, 07:30
Andone și apoi Alibec au fost prea izolați în atac, Stanciu nu avea cum să fie un veritabil nr. 10, cum poate a fost împotriva echipelor mici, astfel că Lloris a transpirat cel mai puțin. E adevărat de la mijlocașii de închidere spre poarta noastră totul a funcționat bine, mai puțin ieșirea de începător a mult-lăudatului Tătărușanu, din care s-a făcut 1-0.
N-am obținut nimic concret din acest meci, și aici mă refer în primul rând la puncte, poate doar dreptul de a visa că Elveția și Albania vor fi accesibile.
Nația pare mulțumită de rezultat, dar să nu uităm un lucru esențial: aseară, la ora 21.59, ne temeam să nu ne facem de râs. Judecat în această notă, scorul e rezonabil, dar dacă ni s-ar fi oferit un astfel de joc în anii 90, trei zile și trei nopți nu ar fi fost suficiente pentru tot ce-am fi avut de spus.
Adrian SCHINDARLI / Divizia Sport Radio Timișoara
