EDITORIAL / Sportul ca o loterie
62 de medalii în probele olimpice pentru români, anul acesta, și un singur titlu mondial la seniori, cel al canotorilor Liviu Dumitrescu și Victor Mihalachi. Este bilanțul anului de la mijloc de ciclu olimpic și nu rupe gura târgului.
Articol de Adrian Schindarli, 27 decembrie 2014, 16:08
România rămâne țara infrastructurii șubrede și în sport: bazinele de înot sunt câteva decente în toată țara, despre patinoare nici nu mai vorbim, stadioane au răsărit la Cluj, Ploiești, Piatra Neamț ori București, iar singura sală cu care să ne lăudăm este cea proaspăt inaugurată la Cluj.
Fără o bază trainică, valorile vor apărea mai mult ca rod al întâmplării și al devoțiunii din partea unor antrenori și sportivi excepționali. Ei vor întreține iluzia că existăm în lumea bună a sportului: Simona Halep este opera familiei sale, nu a sistemului, iar gimnastele muncesc robește pentru a face istorie în sportul românesc.
A cere medalii și recorduri fără investiții e ca și cum ai voi să cumperi un Mercedes din salariul pe o lună al vânzătoarei de la boutique-ul din colț. E posibil, dacă vânzătoarea câștigă la loterie, dar sportul nu e loterie nici măcar la loviturile de departajare.
Adrian SCHINDARLI / Divizia Sport Radio Timișoara
