AUDIO / Eroii uitați ai băncilor timișorene (XI) – Josef Wana
Mulți dintre antrenorii străini aduși în perioada interbelică în fotbalul timișorean nu au muncit doar la suprafață. Expertiza lor nu se reducea la derby-urile locale ori la cele cu bucureștenele Venus, Rapid sau Juventus. Au stat zilnic ore întregi pe terenul de fotbal și au urmărit îndeaproape tot ceea ce „mișca” la nivel juvenil. Este și cazul lui Josef Wana. Fost atacant de succes în prima divizie austriacă, tehnicianul vienez are meritul de a-l fi remarcat primul pe unul dintre cei mai mari fotbaliști români din toate timpurile, Iosif Petschovschi.
Articol de Gabriel Toth, 17 februarie 2026, 15:58
La Josef Wana ne lipsesc cu desăvârșire datele biografice. Dar din ceea ce a apărut în deceniile 2 și 3 ale secolului trecut, în publicații de profil din Austria, precum Illustriertes Österreichisches Sportblatt sau Sporttagblatt, aflăm că a jucat pe postul de atacant și a fost unul dintre marcatorii prolifici ai campionatului.
A evoluat pentru mai multe cluburi vieneze, precum Wacker, Admira, Austria și Rapid, precum și în națională, sub comanda legendarului Hugo Meisl.
Când și unde și-a început cariera de antrenor nu am aflat. Dar în august 1933, ziarul Temesvari Hirlap a publicat o știre scurtă din care aflăm că „Dorind să aibă rezultate bune în campionat, Chinezul a angajat un nou antrenor, în persoana lui Wana, fost jucător al naționalei Austriei. Sperăm că antrenorul va putea îmbunătăți echipa alb-violetă, care a avut evoluții slabe în ultima vreme”.
Parcursul din stagiunea 1933/1934 a fost destul de sinuos pentru Chinezul. Totuși, în etapa a 10-a, alb-violeții se aflau pe locul al doilea în Seria I a Diviziei A, iar publicul local spera la o finală de campionat timișoreană, contra Ripensiei, care domina Seria a II-a.
Un eșec pe teren propriu, cu Universitatea Cluj, a deraiat însă echipa lui Wana de la acest țel. Au urmat rezultate contradictorii, iar Chinezul a încheiat în cele din urmă seria pe locul 6, dar la numai trei lungimi în spatele liderului Venus.
Susținătorii fideli ai violeților sperau la revenirea zilelor de glorie din deceniul anterior, iar în sezonul următor, Chinezul a început în forță. Divizia A s-a desfășurat, de data aceasta, în serie unică, iar la finalul turului Chinezul se găsea la egalitate de puncte cu Ripensia, în fruntea ierarhiei.
Meciul toamnei a fost, fără îndoială, derby-ul timișorean disputat la 16 septembrie 1934, încheiat 6-5 pentru Chinezul. Zelenak II și Gruin realizau câte o „dublă” pentru violeți, celelalte două reușite aparținând lui Torok și Zelenak I. Tot în acea toamnă, Chinezul a mai reușit victorii importante: 3-2 cu Clubul Atletic Oradea, 4-2 cu Venus București sau 3-1 cu Unirea Tricolor.
Și totuși, după acest din urmă succes, Josef Wana a fost debarcat de conducerea Chinezului. Contractul său expira la 1 noiembrie, iar conducerea clubului a decis în mod surprinzător să nu mai prelungească înțelegerea cu austriacul.
Situația financiară a grupării nu era strălucită, iar Wana era plătit regește pentru acele vremuri. Șefii alb-violeților au optat pentru o variantă locală, în persoana fostului fotbalist al echipei din vremurile de glorie, Paul Schiller, iar ulterior pentru un alt austriac, Bloch.
Rezultatul acestei mișcări s-a văzut în retur: dintr-o pretendentă la titlu, Chinezul s-a afundat în zona de mijloc a clasamentului și a încheiat pe locul 5, la 9 puncte în spatele campioanei Ripensia.
Între timp, conducerea grupării a avut bătăi de cap și în instanțele fotbalistice: Wana a solicitat despăgubiri timișorenilor, într-un proces deschis prin Federația Austriacă de Fotbal.
După despărțirea de Chinezul, Josef Wana a semnat cu CFR București – devenită ulterior Rapid. Gazeta Sporturilor informa, în februarie 1935, că austriacul a bătut palma cu feroviarii din Capitală pentru un salariu lunar de 5.000 de lei.
Rezultatele nu au fost însă cele dorite. Wana nu a reușit să redreseze corabia giuleștenilor, care a încheiat pe antepenultimul loc ediția 1934/1935, într-un sezon fără retrogradate. Iar în stagiunea următoare, cu Wana doar până în pauza de iarnă la timonă, CFR-ul bucureștean încheia la mijlocul ierarhiei, pe locul 7.
Tot în 1935, Josef Wana a fost cooptat într-o foarte extinsă și pompoasă Comisie de Selecție, formată de Federație în vederea participării României la Cupa Balcanică de la Sofia, din luna iunie.
Din cele relatate în presa vremii, înțelegem că Wana s-a ocupat doar de pregătirea sportivă a unui lot selecționat de Theodor Davilla, Alexandru Căpățână și Costel Rădulescu și alții – cel din urmă figurând în rolul de selecționer la cele trei meciuri din această competiție.
Comportarea României a fost însă catastrofală. Tricolorii au pierdut cu 2-0 în fața Iugoslaviei, cu 4-0 în fața Bulgariei și în final a remizat, 2-2 în compania Greciei. Wana a fost printre cei îndepărtați din Comisia de Selecție, în fruntea căreia avea să rămână în continuare Costel Rădulescu.
În vara anului 1936, fotbalul timișorean a trecut prind câteva schimbări profunde, iar publicul local visa la o reprezentare și mai puternică pe plan național. Au fuzionat RGMT și CAT, rezultând CAMT – înscrisă în Divizia B și cu rezultate notabile în anii următori. Iar Chinezul a fuzionat cu ILSA, proaspăt promovată în eșalonul de elită.
Rolul de antrenor al „combinatei” i-a fost acordat din nou lui Josef Wana. Diferendele din trecutul destul de apropiat fuseseră lăsate în urmă, iar austriacul revenea la Timișoara entuziasmat de un proiect care, la primă vedere, emana forță și promitea implicarea în lupta pentru supremație.
Dar socoteala din teren nu s-a potrivit deloc cu cea din birouri. Sezonul 1936/1937 a început cu un eșec catastrofal în București, 1-8 cu Unirea Tricolor. A continuat cu rezultate extrem de modeste și cu eșecuri greu digerabile pe teren propriu, prercum 1-3 cu Juventus sau 0-2 cu Venus.
Cu numai 7 puncte acumulate în tur, Chinezul-ILSA era o candidată serioasă la retrogradare. Astfel că, în decembrie 1936, Gazeta Sporturilor anunța că „Rezultatele obținute de gruparea fuzionată au dus la creiarea unui curent de nemulțumire împotriva actualului antrenor, la ale cărui servicii, din informațiile pe care le deținem, se pare că se va renunța. În locul lui Wana nu va fi adus un antrenor din străinătate, ci va fi angajat unul din țară. Fuzionații vor începe pregătirile după sărbătorile Anului Nou. Antrenamentele de condiție din sală vor fi făcute sub conducerea boxeurului profesionist Bada, iar lucrul de pe teren sub directa supraveghere a președintelui Liviu Iuga”.
Wana a rămas, totuși, preț de încă câteva luni la Chinezul-ILSA, despărțirea fiind consemnată lacunar în presă în aprilie 1937. Echipa a scăpat cu mari emoții de retrogradarea în eșalonul secund, salvarea venind printr-o victorie de răsunet pe final de sezon, 6-1 cu Universitatea Cluj.
Așa cum spuneam și în introducere, Josef Wana are meritul de a-l fi remarcat primul pe marele Iosif Petschovschi.
Există două relatări – romanțate, ce-i drept – despre întâlnirea dintre tehnicianul austriac și viitorul mare fotbalist. E vorba despre două biografii care îi sunt dedicate: prima, Petschovschi, campionul fair-play-ului, semnată de Aristide Buhoiu și publicată la Editura Stadion, în 1974, iar cea de-a doua, scrisă de un fost coleg al lui Petschovschi de la UTA, Károly Oroszhegyi, publicată la finele anilor 70 în foileton în mai multe ziare de limbă maghiară din România și abia în anul 2000 sub forma unei cărți, Csala, minunea blondă.
Relatările despre întâlnirea Wana – Petschovschi coincid în mare măsură, așa încât încheiem cu câteva spicuiri din prima lucrare, apărută sub semnătura lui Aristide Buhoiu:
„Dar să revenim la anul 1934. Într-o bună zi, Peci a ajuns pe terenul unde se antrena Chinezul, grație unui vecin, care, observând că puștiul are «vână» de fotbalist, insistase să-l aducă la arenă.
Antrenorul juniorilor îl privi lung, dar apoi îi făcu semn să plece. Nu-i inspiră prea multă încredere băiatul pirpiriu, cu urechile clăpăuge.
Peci era gata să plângă, însă noroc cu Wana, antrenorul austriac al echipei de seniori, care dispuse ca magazinerul să-i dea totuși o pereche de ghete.
– Ai mai jucat cu o minge adevărată, măi băiete? întreabă Wana.
– Da, răspunse sfios Peci, deși avusese prilejul cam rar să lovească o minge de piele.
– Poți șuta în colțul pe care ți-l arăt eu? insistă Wana, după ce „campionul” de pe strada Joffre își încălță ghetele mari, cu pielea tare.
Băiatul nu răspunse, dar șută cu precizie de la 11 metri, nimerind toate mingile în ținta stabilită de austriac.
Wana dădu mulțumit din cap, anunțându-l pe antrenorul Vigh că e bine să-l primească în lot. Așa își făcu Petschovschi adevărata intrare în fotbal, uluind cu precizia șutului, bine antrenat de pe vremea când lovea poereții caselor cu mingea de tenis”.
„La antrenamente, Herr Wana obișnuia câteodată să se așeze între cei doi stâlpi ai porții, adresându-i-se tânărului Petschovschi:
– Eu sunt Rudi Hiden, tu Meazza. Încearcă să marchezi în stânga!
Peci simula că șutează în dreapta, dar, lăsându-se pe o parte, reușea să trimită mingea în stânga. Aceasta însemna un lucru extraordinar, care ne minuna pe toți: să înscrii goluri în poarta austriacului Rudi Hiden!
Wana avusese grijă să ne pună pe toți la curent cu biografia excepționalului portar care fusese poreclit «Leul din Prater»”.
Episodul dedicat lui Josef Wana, realizat de Gabriel Toth și difuzat în ediția de sâmbătă a emisiunii Arena Radio, poate fi ascultat aici:
