EDITORIAL | Liga de antrenament
În sfârșit, s-a încheiat vacanța și în Liga a II-a de fotbal, acolo unde pauza de iarnă s-a întins aproape pe durata unui trimestru. O vacanță de iarnă pe care o consider nejustificat de lungă, cu o perioadă de „liber” pentru jucători de mai bine de o lună și una de pregătire, de acumulări fizice și de meciuri amicale încă și mai lungă.
Articol de Gabriel Toth, 26 februarie 2024, 08:23
O pregătire intensă pentru un sezon de primăvară scurtissim. Practic, o echipă care va prinde play-out-ul are în program doar 10 meciuri oficiale, iar asta până la începutul lui august, când începe noul sezon. 10 meciuri în 8 luni de zile – extrem de puțin!
Odată cu izbucnirea pandemiei, în fotbalul românesc s-au răspândit – precum virusul cu pricina – o diversitate remarcabilă de sisteme competiționale, radical diferite de la un eșalon la altul.
Singura constantă e împărțirea în play-off și play-out, însă criteriile de departajare și situațiile de la care pornesc aceste părți finale ale competiției diferă complet.
Dacă în Superligă, punctele se înjumătățesc după sezonul regular, în „B” și „C” se merge mai departe cu punctajul nealterat.
Dacă în „A” și „B” play-off-ul e compus din primele 6 care joacă între ele tur-retur, în „C” luptă pentru supremație primele 4, care dispută între ele trei tururi. Cu alte cuvinte, pe parcursul unui sezon de Liga a III-a, jucătorii celor patru echipe din play-off se întâlnesc între ei mai des decât cu propriile neveste.
Și revin la numărul de meciuri disputate, un capitol căruia nu-i găsesc logica nici să mă bați. În prima divizie, avem un sezon regular clasic, cu 30 de meciuri, cu întâlniri tur-retur, urmate de play-off și play-out. Primele șase ajung să joace, cu tot cu play-off, 40 de meciuri într-un sezon. Iar restul, cel mult 41, dacă au norocul sau, după caz, nenorocul să joace baraj de menținere.
În „B”, abia dacă se depășește 50% din numărul meciurilor pe care le au prim-divizionarele. Am rămas fixați cu acest prostesc tur unic, cu 19 etape, urmat fie de un play-off cu încă 10 runde, fie de un play-out pe două grupe, cu șase meciuri de „căciulă” pentru fiecare combatantă.
Așadar, echipele care luptă pentru promovare și ajung în baraj ating 31 de meciuri de campionat într-un sezon, în vreme ce participantele din play-out se opresc la 25. Să ai într-un an calendaristic, din august până-n august, 25 de meciuri de campionat e ridicol – ca să fiu elegant.
Până și în Liga a III-a numărul de meciuri e mai mare. Chiar dacă vorbim de 10 serii a câte 10 echipe, pe arii geografice în general reduse, cu drumuri scurte și cu întâlniri directe repetate până la limita plictiselii.
Aici se joacă un sezon regular cu 18 etape. Cine ajunge în play-off mai joacă 9 meciuri, iar cu puțin noroc mai dispută alte 4, în barajul de promovare. Iar în play-out, 10 etape. Așadar, o echipă de Liga a III-a care ajunge în finala barajului atinge 31 de jocuri de campionat, în vreme ce o participantă din grupa inferioară se oprește la 28.
Multă matematică, multe cifre, multe off-uri și out-uri, așa încât mă bucur dacă ați reușit să mă urmăriți până aici. Cui folosește însă toată această amețire a sistemelor? Fotbalului, în niciun caz!
Sigur că un jucător de Liga a II-a trebuie să fie bine pregătit pentru a face pasul spre eșalonul de elită. Dar și ce e prea mult strică. Asta pentru că „B”-ul a devenit mai mult o ligă de antrenament, decât o competiție propriu-zisă.
