Fotbalul și sportul românesc la Jocurile Olimpice (2)

Naționala de fotbal a României revine la Jocurile Olimpice după 57 de ani. Va fi a patra participare a tricolorilor la competiția celor cinci cercuri, iar colegul nostru Radu Ciprian Pop vă oferă o istorie a prezențelor românești în competițiile de fotbal de la Jocurile Olimpice. Acum, vă oferim episodul al II-lea:

***

De la acel 0-6 cu Olanda, din 1924, urmează ani serioși de „secetă”. Aproape trei decenii până în 1952, în Finlanda, la Turku. Acolo, întâlnirea România – Ungaria 1-2 s-a considerat a fi meci preolimpic, căștigătoarea având dreptul de a se deplasa la Helksinki, locul de desfășurare a Jocurilor Olimpice. Zoltan Farmati, de la ITA – Flamura Roșie Arad, a fost titular în acea echipă a României, iar golul echipei noastre a purtat semnătura lui Ioan Suru.

Asta nu înseamnă că n-au mai fost încercări de calificare la olimpiade.  Să punctăm acele momente. Se ratează  prezența la  turneul fotbalistic de la Amsterdam  din 1928 unde lotul țării noastre a fost format din  22 de sportivi, cu participări îndeosebi la scrimă și atletism. Pentru  o prezentare mai consistentă ar fi fost necesară o investiție de un milion de lei. O scrie „Gazeta sporturilor”, informația fiind reprodusă de Victor Bănciulescu în documentarul „Jocurile Olimpice de-a lungul veacurilor„/Editura Uniunii  Culturale de Educație Fizică și Sport, carte apărută aproximativ în 1965. „Stiți  cât cere sportul românesc ca să poată fi reprezentat la Olimpiadă. Un mizerabil milion de lei. Ei bine, în țara românească  se pot găsi mai multe milioane  pentru toate escrocheriile. Insă bugetul nu permite  o apăsare cât de mică din partea sportivilor” /op.cit.pg 99-100/.

Dacă participam la fotbal cu siguranță lăsam o impresie bună. Dovadă, valoarea celorlalți competitori, medalia de bronz a fost câștigată de Italia care a învins echipa Egiptului cu  11 -3. S-a concurat doar la atletism și scrimă.

Despre Olimpiada din l932  de la Los Angeles sunt puține  informații în literatura românească de specialitate. ,,Se consemnează  însă participarea la Olimpiada de iarnă de la Lake Placid unde bobul românesc  ratează de puțin medalia de bronz, în alcătuirea Alexandru Papană, D.Hubert și se clasează pe locul 6 la bobul de 4. Într-un interviu acordat ziarului „Curentul” din 1 martie 1933  de către Alexandru Papană, boberul român spunea că  a fost nevoit  să organizeze un… ceai  dansant  pentru a-și completa fondurile necesare  călătoriei. Cât privește echipamentul  competițional din categoria celor  competitive, era departe de el gândul  acela. Echipele adverse aveau boburi cu tălpici de metal. Bobul nostru era cu tălpici de lemn, ceea ce accentua frecarea de gheață. Se reducea viteza de deplasare. S-a pierdut astfel o clasare pe podium la nivel de zecimi de secundă. Un bob neperformant anula măiestria pilotului. Și din acest punct de vedere  ,competitorii români au avut de suferit.

În 1932  Olimpiada de vară  s-a ținut la Los Angeles  și, cum spuneam, fotbalul european n-a fost inclus. Americanii  îl aveau pe al lor, o combinație de rugby și fotbal, jucându-se cu mingea ovală. S-a motivat că  spiritul competitiv american  are nevoie de finalizări  care să bucure spectatorii, așa cum este în baschet. Iar soccer-ul, adică fotblul inventat de englezi impune răbdare până vezi măcar  o data mingea în poartă. România, firește n-a  contat  fiindcă… n-a avut la ce deplasa echipa de fotbal.

În 1936 la Olimpiada de la Berlin delegația României a fost mai numeroasă. Dar a fost fără înscrieri  la disciplina fotbal. Dacă în S.U.A. fotbalul a fost ignorat, în Germania, deși României i s-au virat sume  consistente din partea organizatorilor,  s-a dat mai multă amploare handbalului care era o inovație  a sportului german. În plus, în România, principala răspândire o avea această disciplină sportivă printre etnicii germani, reprezentanții acestei etnii  impunându-se prin valoare individuală și deci alcătuind  naționala. A ocupat locul 5, pierzând șansa unei clasificări mai bune  din cauza a două goluri primite  în plus de la Elveția. Locul 5 a fost obținut prin victoria cu 10-3 în compania S.U.A. Să precizăm că se juca handbal în 11, pe terenul de fotbal. E drept  mingea era mai mică, dar se trimitea la poartă din afara careului  de 16 metri.

În ediția  de la Londra  din 1948,  România nu a participat la Olimpiadă. Implicit, fotbalul nu era în atenția forurilor tutelare. S-a manifestat însă regretul că n-a fost trimis atletul Ion Moina, care avea un record personal de 10,4 secunde, pe 100 metri plat,  ceea ce ar fi echivalat cu medalia olimpică de argint. Dar, vorba lui Pierre de Coubertin, părintele jocurilor olimpice moderne înainte de toate „important este să participi”.

Radu Ciprian Pop