In memoriam: Egon Lupșa (1924-2021)
La 29 aprilie 2021 s-a stins din viață la Nurnberg, Germania, la aproape 97 de ani, unul dintre cei mai cunoscuți timișoreni: Egon Lupșa, un atlet de referință, un om de mare caracter, înzestrat cu o rară vocație a prieteniei. A copilărit la Bocșa, apoi a urmat Liceul Piarist din Timișoara, unde a fost remarcat de profesorul Carol Eilhardt, cunoscut atlet si polisportiv.
Stafeta de 4 x 100 m, câștigătoarea campionatului național: Emil Tobias, Mila Gheorghe, Tamas Szabo, Andrei Kurunczi si Bela Darvas. Antrenor: Egon Lupșa (primul din dreapta)
Articol de Adrian Schindarli, 19 mai 2021, 18:24
Stafeta de 4 x 100 m, câștigătoarea campionatului național: Emil Tobias, Mila Gheorghe, Tamas Szabo, Andrei Kurunczi si Bela Darvas. Antrenor: Egon Lupșa (primul din dreapta)
Egon Lupșa a făcut parte dintr-o generație de excepție a atletismului românesc, alături de Ioan Hansi Sőtér, Mihai Raica, Ion Hansi Wiesenmayer si, mai ales, Ion Moina. De ultimul l-a legat o prietenie aparte, chiar dacă au fost adversari, concurând cu predilecție în aceleași probe: 100 metri si 200 metri, Moina având un record memorabil la 100, în anul 1940 la concursul național de la Predeal: 10.4 secunde, iar Lupșa, „umbra” sa a obținut 10.7 secunde, în aceeași probă. Consemnăm victoria lui Egon Lupșa în luna mai a anului 1946, cu ocazia Campionatelor Universitare de la Cluj, unde l-a învins pe marele său prieten, cu 10.5 secunde.
În anii următori, la Clubul Electrica, sub îndrumarea antrenorului doctor Ion Arnăut s-au format campionii naționali de atunci: Ion Toma, Luise Ernst, Hansi Sőtér, Cornel Poenaru, Niki Receanu, Edith Treybel, adevărați timișoreni care au conviețuit într-o armonie deplină si atmosferă de fair-play.
Egon Lupșa și-a înscris în palmares și un titlu de campion balcanic (1946) în capitala Albaniei, la Tirana. A câștigat numeroase competiții si concursuri între țări, concurând cu succes la competițiile de atletism de la Kiev, Moscova, Leningrad. Din motive politice nu a putut participa la Jocurile olimpice de la Helsinki din 1952. Timp de 15 ani a fost antrenor la Clubul Politehnica Timișoara.
Despre acea perioadă prolifică, în timpul căreia a format ștafetele echipei noastre naționale, avem o scurtă relatare a unui alt vechi atlet timișorean, Emil Tobias: “Domn Egon”, cum ne plăcea să-l numim se remarca printr-o diversificare a specializării. El ducea atât sprinteri, alergători peste 100 si 400 m garduri, săritori, inclusiv la prăjină, aruncători de suliță si disc, la nivel național si internațional, de exemplu, Jocurile Balcanice. Obținerea performanțelor cât mai bune ale acelor atleți studenți era preocuparea lui preferată, dar nu a uitat niciodată că pe primul loc se afla studiul profesional. A fost, de asemenea, foarte atent la asigurarea cât mai bună a condițiilor de cazare și a supraalimentației sportivilor. La buna atmosferă în cadrul clubului contribuiau în mare măsură cantonamentele desfășurate la Văliug (pregătire fizică generală) și la Cluj (finisare tehnică) ,unde “Domn Egon” avea rolul de organizator, antrenor și înțelept sfătuitor”.
Eugen Statnic, un nostalgic timișorean, iubitor al atletismului și prieten al lui Egon de peste 70 de ani, își amintește că deși a locuit ani buni la Nurnberg, Lupșa revenea mereu în România, la Timișoara, dar și într-un peisaj pitoresc montan, Gărâna: „La venerabila vârstă de 97 de ani, când și-a încheiat ciclul unei vieți lungi și frumoase, Egon Lupșa rămâne ca o vie amintire pentru prieteni și cunoscuți. În numele unor timișoreni de calitate, care l-au respectat si prețuit, îi vom păstra o veșnică și profundă aducere aminte…”
