Unul dintre seniorii baschetului timișorean, Ladislau Bachner, a intrat într-al nouălea deceniu de viață | AUDIO

Ladislau Bachner este unul dintre puținii antrenori de baschet care au pregătit atât echipa de senioare, cât și cea de seniori a Timișoarei. Iar dacă la cârma băieților s-a aflat vreme de doi ani (1969-1971), pe fetele de la Universitatea și apoi Politehnica le-a pregătit două decenii (1975-1995).

Născut la 28 martie 1942, la Timișoara, Ladislau Bachner a făcut cunoștință repede cu baschetul. Tatăl său, farmacistul Mihai Bachner, a fost jucător la RGMT, apoi arbitru și președinte al Comisiei Județene de Baschet Timiș.

Prima performanță a venit repede, încă de la nivel juvenil, titlul național de juniori, cu CS Banatul Timișoara, în 1959, dar și tilul de coșgheter al turneului final. Din păcate, momentul a fost urmat la scurt timp de o accidentare grea.

„A fost un turneu final de șase echipe la Craiova și s-a jucat fiecare cu fiecare. Noi am pierdut un meci, dar am câștigat campionatul la coșaveraj… Interesant este că am fost solicitat de Mihai Dimancea, de la Steaua, să fac armata acolo și să joc baschet. Am ajuns la București, dar la Institutul de Cultură Fizică, am jucat baschet la Știința București, cu baschetbaliști buni pe vremea aceea, Grigore Costescu, Gil Rădulescu și alții, însă doar o jumătate de sezon, căci m-am accidentat la menisc și am renunțat la performanță”

Ladislau Bachner – pentru declarația pe larg, acționați butonul „play” al fișierului AUDIO de mai jos

Revenit la Timișoara în 1963, după patru ani de facultate în București, proaspăt profesorul Bachner preia un post de antrenor la Clubul Sportiv Școlar, unde a început selecțiile și în scurt timp au venit calificările la turnee finale. „Mă bucur că jucători pregătiți de mine au ajuns la echipe de Divizia A și chiar la lotul național. Mâ gândesc la Zgriban, care a fost și la lot, Socol, Murărescu, profesorul Mircea Albu, care avea să devină apoi și el antrenor la CSS, Rahoveanu, devenit apoi vicepreședinte al Federației Române de Baschet”, își amintește Ladislau Bachner.

Rezultatele de la juniori îl ajută să ajungă antrenor la echipa de seniori Universitatea Timișoara, din elita Diviziei A, formație constant situată în clasament în zona de după tandemul Steaua-Dinamo, intangibil în perioada de dinainte de ’89.

Se întâmpla în 1969, la doar 27 de ani, ceea ce îl face unul dintre cei mai tineri antrenori din toate vremurile, în prima ligă masculină. Tehnicianul recunoaște că tinerețea sa a adus și unele dezavantaje.

„La un moment dat, asta m-a depășit. Nu atât din punct de vedere al pregătirii, ci din punct de vedere al abordării echipei. Aveam în lot jucători mai vârstnici decât mine, care căutau să-și impună punctele de vedere. De multe ori nu acceptau principiile mele, care erau unele noi aduse de la București, cu pregătire fizică, cu cantonamente. Echipa asta a fost dusă prima oară într-un cantonament de vară de mine, la Oradea, la Facultatea de Educație Fizică, unde am făcut un program de pregătire fizică. Întâi, jucătorii au fost încântați, dar apoi, când au început să-i doară mușchii și să nu mai suporte efortul, au schimbat tactica”

Ladislau Bachner – pentru declarația pe larg, acționați butonul „play” al fișierului AUDIO de mai jos

După clasări pe locul al patrulea în cele două sezoane cu băieții de la Universitatea (1969/70 și 1970/71), continuă munca de la juniori și devine în 1975 antrenor al echipei de senioare de la Universitatea Timișoara, pe care avea să o pregătească vreme de două decenii.

Performanțele majore, neegalate încă, sunt titlul de vicecampioană națională din 1979 și câștigarea Daciadei, în 1985 (când echipa se mutase la Politehnica), competiție despre care spune că poate fi asimilată cu o Cupă a României.

Perioada este istorisită de octogenarul antrenor în interviul realizat de Adrian Schindarli:

De altfel, profesorul Bachner mărturișește că i-a fost mult mai ușor să lucreze cu fetele și explică diferențele.

„Era deosebire mare pentru mine între cele două categorii. Am rezistat mult mai mult la fete, pentru că m-am înțeles mult mai bine cu ele. În general erau mai docile, mai atente la antrenament, răspundeau mai bine la efort, le plăcea jocul colectiv. La masculin, mulți voiau să iasă în evidență prin calitățile individuale. La fete, ieșeau în evidență prin jocul colectiv, pentru că finalizau mai mult cele ce erau mai bune”

Ladislau Bachner – pentru declarația pe larg, acționați butonul „play” al fișierului AUDIO de mai jos

În 1995, după desființarea echipei de senioare a Timișoarei, Ladislau Bachner s-a orientat către cariera universitară. Era deja conferențiar universitar din 1991 la Politehnica Timișoara, dar apoi a lucrat și la Facultatea de Educație Fizică a Universității Vasile Goldiș din Arad.

Trecut de 80 de ani, tehnicianul timișorean cu două importante recorduri –  antrenor în Divizia A masculină la 27 de ani și șef de bancă tehnică la echipa de senioare a Timișoarei timp de două decenii – rămâne aproape de baschetul de pe Bega.

Vine la meciurile de acasă ale SCM Timișoara, iar la cele din deplasare sau la care nu poate ajunge e în fața televizorului. Și e activ și în rețelele sociale, nu numai cu like-uri, ci și o vorbă, două despre baschetul pe care-l trăiește de o viață întreagă.