AUDIO / Milorad Koin, „arhitectul” performanţelor voleibalistice din Timişoara

Articol de Tiberiu Atanasoae, 31 mai 2015, 17:12

Cu exact 60 de ani în urmă, în 1955, echipa de volei masculin Locomotiva Timişoara cucerea, la Ploieşti, primul titlu naţional la juniori republicani. Apoi, în 1966, urma cel de-al doilea, la Galaţi.  Arhitectul acelei echipe a fost antrenorul, devenit ulterior emerit, Milorad Koin. Regimul i-a refuzat dreptul de a deveni, culmea, arhitect-constructor, dar ambiţia l-a împins să proiecteze viitori campioni naţionali şi europeni sau medaliaţi la Campionatele Mondiale.

Generaţia 1955 s-a reunit săptămâna aceasta la apelul fostului trăgător, Mihai Coste. În episodul de astăzi, îl vom asculta pe ‘Nea Milică, ajuns la 87 ani, responsabil de creşterea mai multor generaţii de campioni.

Eu nu eram antrenor calificat (…) dar am prins microbul acesta în Bucureşti, când, frânt de nervi şi necăjit, veneam de la Facultatea de Arhitectură, de unde mi s-a restituit dosarul (…) Sigur că mai târziu am învăţat lupta de clasă, dar aşa a fost să fie. Locuiam aproape de Parcul Doja şi am văzut nişte copii jucând un fel de volei cu o minge de fotbal, cred, şi am mers şi i-am întrebat:
– Nu vreţi să faceţi voleiul la plasă?
– Aaa, nu (mi-a răspuns Nicu Diminescu)
– Totuşi, veniţi să încercaţi…
Nu am avut speranţe mari, dar o dată i-am văzut la teren, la Terasa Eminescu. Acolo a început povestea noastră (…), a spus antrenorul acelei echipei, Milorad Koin. Ascultaţi un reportaj în care „‘Nea Milică” rememorează începuturile echipei Locomotiva Timişoara.

Locomotiva Timişoara, campioana României la volei masculin, juniori republicani, în anii 1955 şi 1956

Nu putem să nu îi amintim pe cei care au fost în teren la succesul din 1955. În picioare, de la stânga la dreapta: Paul Martin, Mihai Coste, Zoltan Kozonici, Alfred Fuchs. În rândul de jos: Nicolae Rusănescu, antrenorul Milorad Koin, Nicolae Diminescu  şi Aurel Drăgan.

În vara lui 1952 s-a decis să înceapă cu tineri de 13-14 ani şi pentru asta a adunat pe iarba din faţa clubului, la un trial, vreo 30 de tineri. Cam 15 au trecut testul, iar de aici a început o frumoasă poveste! Ce a urmat e binecunoscut. Aproape toţi au performat în volei şi, ce e mai important, şi în profesie. Milică nu a făcut excepţie. În pasiunea lui pentru volei a sacrificat totul! A fost totul pentru mai multe generaţii de voleibalişti.

Oare ce am fi fost noi şi MILICĂ dacă nu ne întâlneam? Cineva acolo sus ne-a iubit şi a făcut posibilă întâlnirea noastră şi acest parcurs fericit – Mihai Coste, despre primul său antrenor.

Merită menţionat faptul că, în 1956, anul în care Locomotiva Timişoara cucerea al doilea titlu, unul dintre idolii puştilor din poza alăturată, Ştefan Roman, şi el timişorean, deveanea vicecampion mondial cu echipa naţională a României.

În episoadele următoare îi vom asculta pe jucătorii acelei echipe, rămaşi în viaţă şi în ţară: Nicolae Diminescu, Nicolae Rusănescu, Zeno Schlett, Alexandru Simescu şi, cu voia dumneavoastră, coloşii Mihai Coste şi Aurel Drăgan.

Timişoara trebuie să le mulţumească!