AUDIO / Vestul Olimpic, episodul 17: Marius Căta-Chițiga

De ani buni, voleiul masculin din Timișoara pare blocat într-o nesfârșită pendulare între divizia secundă și eșalonul de elită. Au fost însă vremuri în care orașul de pe Bega lansa nume uriașe pentru echipa națională. Drăgan sau Coste au strălucit în anii 60, în care România cocheta cu podiumul olimpic. Dar o singură generație a și reușit să cucerească o medalie, cea din 1980, din care făcea parte și timișoreanul Marius Căta-Chițiga.

Articol de Gabriel Toth, 28 aprilie 2024, 12:30

Ignorat de Poli, transferat de Dinamo

Eroul poveștii noastre de astăzi s-a născut la Timișoara, pe 13 februarie 1960. A copilărit chiar în centrul orașului, pe Bulevardul Republicii, unde a și deprins pasiunea pentru sport. Chiar el mărturisea că, în curtea blocului său, se practicau discipline dintre cele mai diverse: fotbal, handbal, baschet, volei, tenis cu piciorul, cel clasic, cu racheta, și de masă. Iar verile le petrecea la doi pași de casă, la celebrul ștrand Uszoda din Parcul Central.

La propunerea unui vecin, s-a prezentat la o selecție a secției de volei de la Școala Sportivă, unde a fost rapid remarcat de Gheorghe Horhat, unul dintre cei mai importanți șlefuitori de tinere talente pe care i-a avut voleiul timișorean.

Așadar, a făcut pasul spre volei în 1972, iar doi ani mai târziu a devenit campion național de juniori.

În adolescență, a fost ignorat de prim-divizionara Politehnica, dar a fost ochit, în schimb, de Dinamo, care l-a remarcat la un turneu juvenil la Brașov și i-a făcut imediat o ofertă.

Peste doi ani, a fost părtaș la prima mare performanță internațională, câștigarea Cupei Cupelor alături de Dinamo.

Și, în ciuda tinereții sale, a fost chemat la echipa națională, alături de care s-a calificat la Jocurile Olimpice de la Moscova, din 1980. Acolo unde tricolorii aveau să reușească performanța cea mai bună din istoria participărilor românești sub semnul celor cinci cercuri.

Contribuție importantă în drumul spre podium

Întrecerea de volei masculin de la Moscova a fost extrem de comprimată. Doar 10 echipe au participat, însă multe dintre ele cu pretenții la medalii.

Marea favorită era, desigur, gazda URSS, campioana en titre Polonia, vicecampioana mondială Italia sau campioana europeană Iugoslavia.

Cele 10 echipe au fost împărțite în două grupe, iar România a făcut parte din Grupa B, alături de Polonia, Brazilia, Iugoslavia și Libia.

Startul a fost ca din pușcă pentru tricolori, care au debutat în compania celei mai modeste adversare, Libia, pe care au învins-o cu 3-0, meci încheiat în doar 31 de minute – un record absolut pentru competițiile olimpice de volei, explicabil însă prin faptul că seturile durau până la punctul 15.

A urmat o înfrângere cu Polonia, scor 1-3, și o victorie cu 3-1 cu Brazilia, în care ridicătorul timișorean Căta-Chițiga a fost introdus în teren într-un moment important, la scorul de 1-1 şi 12-9 în setul 3 în favoarea sud-americanilor. Deciziile sale excelente din fața fileului au întors cursul meciului în favoarea României, care avea să câștige cu 3-1.

Cu același scor s-au impus tricolorii și în ultimul meci din grupă, în fața Iugoslaviei, rezultat prin care selecționata condusă de Nicolae Sotir obținea accesul în semifinale.

În penultimul act, drumul României a fost blocat de gazda URSS, care s-a impus cu 3-0. Însă a urmat o victorie de pus în ramă în duelul pentru bronz, cu Polonia. Dacă în grupe, pe 22 iulie 1980, „leșii” s-au impus cu 3-1, pe 1 august, în finala mică, scorul a fost identic, dar în favoarea României.

Generația lui Oros, Dumănoiu, Chifu, Mina, Enescu, a timișoreanului Căta-Chițiga și a unui alt produs al voleiului de pe Bega, Dan Gîrleanu, a urcat pe podiumul olimpic.

Bronzul din 1980 a rămas singura medalie a voleiului românesc cucerită sub semnul celor cinci cercuri.

Viața de după volei

Marius Căta-Chițiga a jucat pentru Dinamo până după Revoluție, adunând nu mai puțin de 10 titluri naționale cu gruparea alb-roșie.

Și-a încercat norocul și peste hotare, evoluând între 1992 și 1994 în Grecia, la Pannelinios Atena. Revenit în țară, a activat ca antrenor-jucător la Rapid București, pe care a promovat-o în prima ligă în 1995.

Angajat al Ministerului Administrației și Internelor, cu gradul de comisar șef, a activat în cadrul Direcției de Informare și Relații Publice – Serviciul Sport. Este membru în Comisia Tehnică a Uniunii Sportive a Polițiilor din Europa.

După anul 2000, a îmbrățișat și rolul de comentator sportiv, la Eurosport, la competiții de volei în sală și volei pe plajă.

Fiica lui, Ana Maria Căta-Chițiga practică baschetul și a fost componentă a naționalei Franței. În 2015, a cucerit argintul continental, într-un turneu în care, în faza grupelor, Franța a evoluat în sala „Constantin Jude”, chiar în orașul natal al tatălui ei.

Episodul 17 al serialului Vestul Olimpic, realizat de Gabriel Toth, a fost difuzat în ediția de azi a emisiunii ARENA RADIO. Îl puteți reasculta aici: