Colindatul cu dubele și bucatele tradiționale, însemnele Crăciunului în Banat

Obiceiul colindatului cu dubele vestește Nașterea Domnlui în mare parte din satele din zona Banatului. O datină care își are rădăcinile în vechime și care, încă, se mai transmite din generație în generație, de la cei cu tâmplele albe, la cei mai tineri.
Sărbătoarea nașterii Mântuitorului Isus Cristos este cinstită prin colinde, de jocuri, port tradițional sau bucate. Obiceiul colindatului cu dubele vestește marea sărbătoare creștină în satele din Țara Făgetului printr-un veritabil spectacol vizual și auditiv. Un obicei care coboară din vechime și care încă se transmite din generație în generație, spune profesorul, poetul și publicistul Ionuț Căliman.
“Obiceiul colindatului în zona noastră este remarcabil. Se păstrează ritmul dubelor. Sunt dube de 5-6 categorii din punct de vedere al mărimii, dar nu numai al mărimii, ci și ca virtuozitate a bătăilor, a ritmurilor, fiecare mărime de dubă având un ritm deosebit care, completându-se, dau un fel de armonie verticală și orizontală extraordinară, minunată”, spune Ionuț Căliman.
La Brănești, colindatul cu dubele face parte din identitatea locului. Pentru fiecare gospodărie este o mare cinste să-i primească pe dubași. Tocmai de aceea colindatul durează două zile.
Pregătirile încep încă de pe data de 15 noiembrie odată cu lăsarea postului Crăciunului, când dubașii se adună pentru repetiție. Colindatul cu dubele se desfășoară după un ritual bine stabilit, spune uica Bușan, care pe vremuri a fost vătaful dubașilor din Brănești.
“În clasa a patra am fost în formație. Prin ’58-‘59 am umblat cu colinda Da, sigur că știam toți ce trebuia. Nu în fiecare casă se putea să se facă complet programul. Era diferit. Depinde și cum cerea gazda”, spune uica Bușan.
Masa de Crăciun adună în jurul ei întreaga familie cu poveștile și emoțiile acumulate peste an.
Multe și sofisticate sunt bucatele care se pun mai nou pe masă, dar cum sunt cele tradiționale nu sunt niciunele. Așa că am pornit pe drumuri de țară în căutarea meniului de altădată. Ne-am oprit la Alioș în cuină, la lelea Valeria, maistoriță la gătit, recunoscute în toate satele din zonă.
“La mine în casă, în familie, îi o tradiție de la mamă, de la soacră, de la socri. Prima dată se pune supa pe masă, dar și o lumânare aprinsă și pe urmă vin sarmalele, friptură, prăjitură de mai multe feluri. Asta-i tradiția și cu asta merg mai departe”, spune lelea Valeria.
Dincolo de semnificația religioasă, Crăciunul înseamnă bucuria de a dărui și de a fi alături de cei dragi, în jurul mesei îmbelșugate.

Articol de Radio Timișoara, 25 decembrie 2022, 10:25