Prima pagină » Timp liber » Cultură » „Noi suntem contemporani, deci nu știm să facem decât spectacole contemporane” spune regizorul Silviu Purcărete

„Noi suntem contemporani, deci nu știm să facem decât spectacole contemporane” spune regizorul Silviu Purcărete

Interviu: Silviu Purcărete, regizorul celui mai recent spectacol cu opera „Carmen” de Georges Bizet, producție a Operei Naționale Române din Timișoara.

Articol de Simona Stoița, 19 septembrie 2025, 11:19

Opera „Carmen” de Georges Bizet revine pe scena Operei Naționale Române din Timișoara, cu două reprezentații de excepție, în 20 și 21 septembrie 2025, ora 18:00.

Noua montare, a cărei regie semnată de maestrul Silviu Purcărete, a avut premiera la Timișoara, în 2017, rămâne una dintre cele mai spectaculoase producții ale Operei timișorene.

Este primul spectacol de operă montat de marele regizor în România.

INTERVIU – Silviu Purcărete, regizor:

Maestre Silviu Purcărete, ce v-a determinat să acceptați această provocare?

„Acum câțiva ani lucram în Timișoara.

Maestrul Corneliu Murgu m-a contactat și mi-a propus o colaborare.

Sigur că el mai lucrase cu Dragoș Buhagiar înainte, el e „mai vechi” în colaborările cu Opera.

Au fost mai multe propuneri, am discutat despre mai multe posibilități de titluri și în cele din urmă eu am acceptat această propunere a dumnealui, care era „Carmen”.

Se potrivea, am înțeles, mai bine, structurii companiei.”

Spectacolul de operă este complex. Vorbim de o dublă distribuție timișoreană. La ce nivel de așteptare ați găsit Arta actorului, aici?

„Nu e numai o dublă distribuție timișoreană, pentru că sunt și cântăreți invitați.

Sigur că eu am lucrat în primul rând cu cântăreții teatrului – Bogdan Zaharia, Gabriella Varvari.

Desigur că sunt și alte nume în distribuție.

Cu ei am lucrat, deci cu cei de aici am lucrat în primul rând.

În rest, sigur că există tot timpul în Operă o a doua distribuție, uneori cu oameni veniți din afară, care n-apucă să repete decât două zile, trei zile… E mai complicat.”

Vă simțiți un ‘regizor liber’, în viziunea pe care a dorit să o aducă, aici, pentru „Carmen”?

„E foarte mult de discutat despre ce înseamnă teatru și ce înseamnă operă, mai ales în privința acestei opere.

E vorba de „Carmen”, care e una, dacă nu cea mai jucată operă din repertoriul universal, și cea mai „chinuită” de clișee…

Tot ce am încercat, cât am reușit, a fost să mai anulez ici-colo aceste clișee care pentru mine sunt supărătoare, dar s-ar putea într-adevăr să fie și oameni care să regrete, știu și eu, „kitsch-ul andaluz tradițional” și să nu fie mulțumiți de felul în care povestim noi spectacolul…

Altfel, muzical, am avut oarecum o surpriză.

Nivelul orchestrei și al cântereților mi se pare remarcabil aici.

Nu am lucrat în România, în alte instituții, asta e prima dată.

Am fost surprins și fericit să fac cunoștință cu Cristian Rudic, pe care îl știam după nume, nu îl întâlnisem, și cu care am colaborat.

A fost într-un fel asistentul meu, dar până la urmă a fost un real colaborator și, din punctul meu de vedere, e o întâlnire artistică poate cea mai importantă în această conjunctură.”

Cât de „la pas cu moda” este această montare, în „nota contemporană”?

„Eu sper că da, pentru că nici nu mi-aș fi dorit să fac ceva ce nu stăpânesc, deci nu pot să fac decât ceva contemporan. Ce-am spus înainte.

Am încercat totuși să mă îndepărtez foarte mult de clișeele ridicole și neestetice cu care această operă este, din păcate, pusă în scenă de foarte mulți ani, în foarte multe instituții, chiar multe dintre ele prestigioase.

Am văzut spectacole de un prost-gust inimaginabil, deosebit de ridicole, în care nu se pune „problema” de contemporan sau necontemporan.