Opera Națională Română din Timișoara deschide stagiunea 2025-2026

Interviu cu baritonul Cristian Rudic, managerul instituției.

Articol de Simona Stoița, 18 septembrie 2025, 19:48

Opera Națională Română din Timișoara deschide stagiunea 2025-2026 cu două reprezentații ale operei „Carmen” de Georges Bizet.

Spectacolele sunt programate sâmbătă (20 septembrie 2025) și duminică (21 septembrie 2025), ambele cu începere de la ora 18:00.

Conducerea muzicală va fi asigurată de Szabolcs Hermann.

Regia: Silviu Purcărete.

Scenografia: Dragoș Buhagiar.

Cu participarea extraordinară a mezzosopranei Ramona Zaharia, de la Deutsche Oper am Rhein Düsseldorf.

INTERVIU – Cristian Rudic, Manager Opera Națională Română din Timișoara:

Baritonul Cristian Rudic, manager, ne invită la o nouă stagiune a Operei Naționale Române din Timișoara.

„Cu speranță mare că publicul va reveni în sala de spectacole!

Iată, începe cu „Carmen” de Georges Bizet. Nu orice „Carmen”!

Spectacolul montat din inițiativa tenorului mondial Corneliu Murgu, care a fost directorul instituției mai bine de 19 ani.

Asumată în 2017, „Carmen” este prima producție de operă a maestrului Silviu Purcărete la un teatru de operă în România.

Vor fi două spectacole de la ora 18:00, sâmbătă, 20 septembrie, al doilea, duminică, 21 septembrie.”

Un spectacol foarte aproape de artistul Cristian Rudic, pentru că atunci, în 2017, i-ați fost asistent regie maestrului Silviu Purcărete.

„Pentru mine a fost copleșitor…

Ne-am cunoscut fizic, atunci.

Prima replică a fost: – Sunt Cristian Rudic, artist, am onoarea să fiu asistentul d-voastră de regie și fac asta pentru prima dată.

Pe parcurs s-a dezvoltat o relație profesională, dar mai cu seamă umană foarte profundă.

Credeți-mă, de atunci n-am mai făcut asta. N-am mai „comis-o” a doua oară. Am respect pentru meserii. Nu poți să le faci pe toate bine.”

Două spectacole, două distribuții atunci, în 2017. „Carmen” s-a mai jucat, nu foarte des. Despre „Carmen”, în 2025?

„Echipa realizatorilor, evident, este pe afiș.

Din distribuția inițială, majoritatea e pe scenă și suntem fericiți să fie așa pentru că au avut parte să respire aerul plin de mijloace teatrale, absolut geniale, ale maestrului Purcărete, în decorul lui Dragoș Buhagiar.

Avem cele două distribuții care pe alocuri coincid.

Bogdan Zahariea este, în ambele distribuții, ‘Don José’. 

În cea de sâmbătă, Șerban Vasile (Escamillo), Darius Gruiță – debut (Le Dancaïre), Cristian Bălășescu (Le Remendado), Gelu Dobrea (Zuniga), Mihail Dogotari – debut (Moralès), Narcisa Brumar (Micaëla), Cristina Vlaicu (Frasquita), Gabriela Toader (Mercédès), Olga Sfetcu – debut (Manuelita) și Alexandru Pîntea (Lillas Pastia).

Oaspetele nostru drag, Ramona Zaharia!

Avem onoarea că a plecat de la Timișoara.

O „Carmen” absolut mondială!

Mezzosoprana Ramona Zaharia va fi prezentă, în ambele distribuții, alături de tenorul Bogdan Zahariea.

În a doua seară, Marius Goșa (Escamillo), Remus Alăzăroae (Le Remendado), Crina Vezentan (Micaëla), Milița Pantin – debut (Frasquita).

Două distribuții pe alocuri unice, pe alocuri nu.

Opera Națională Română din Timișoara are onoarea să își asume să deschidă stagiunea aceasta cu „Carmen”, spectacol reluat după foarte mulți ani de pauză, datorați mai ales pandemiei, pentru că atunci lucrurile s-au cam oprit…”

„Serenadă la Muzeu”, încă o surpriză a lunii septembrie, într-un loc care a devenit deja „acasă”.

„Muzeul Baroc, îi spunem noi.

Da. O „Serenadă la Muzeu”, pentru că vreau să demonstrăm că opera nu e o „piesă de muzeu”…

Poate prinde viață prin asta și muzeul și opera, chiar dacă „bătrâna, mereu veșnic tânăra operă” împlinește… aproape cinci secole de existență.”

Octombrie începe cu scena deschisă chiar din prima zi.

„Operetă, atât de dragă publicului timișorean!

Suntem mândri că avem „coloanele vertebrale ale operetei” prezente pe afișul repertoriului Timișoarei.

Și „Silvia” a stat într-o pauză lungă…

„Silvia” va fi reluată de data aceasta într- o distribuție și veche și nouă.

Va debuta, în rolul titular, Gabriella Varvari. Îi urăm succes!

Am ieșit definitiv din rolul lui Boni, pe care l-am făcut cu atâta drag.

Regizorul György Korcsmáros și-a lăsat amprenta la Timișoara, din păcate, numai prin operetă.

Am avut gânduri mari să monteze și operă, dar, acum „face regie în alte spații și timpuri”…

Ne-a părăsit cu câțiva ani în urmă…

Și-a lasat aici amprenta prin „Scripcarul pe acoperiș”, apoi „Silvia” și, în anul următor, „Contesa Maritza”.

„Silvia”, tot așa, putem să o considerăm reluare-refacere, pentru că mult timp a lipsit de pe afiș.

La cererea publicului vor fi două spectacole cu opereta „Silvia” și după aceea avem onoarea să participăm cu acest titlu la Festivalul de Operă de la Sibiu, în 11 Octombrie.

După care, „Țara Surâsului”, „La Traviata”.

Cum spuneam, Opera Națională Română din Timișoara este la „concurență” cu orice teatru de operetă serios din lume.

Pentru că tratăm opereta cu mare seriozitate, nu ca pe „cenușăreasa operei”.

Știm foarte bine, opereta este un gen foarte ‘demanding’.

Cere foarte mult de la interpret.

Să fie actor, dansator, cântăreț.

După cum bine știm, cele două măști ale teatrului sunt prezente concomitent în teatrul liric, chiar dacă e tragedie sau comedie, dar muza veselă se „servește” mai greu…

Omul are nevoie de tragedie pentru acel „sacru catharsis”, dar muza veselă ne mai face cu adevărat să uităm că totul în jur este deprimant, adesea foarte deprimant.

Sperăm că putem să seducem publicul și prin „Țara Surâsului”.

Franz Lehár ne-a lăsat la Timișoara cel puțin două capodopere, pe care avem onoarea să le jucăm tot timpul  – „Văduva veselă” și „Țara Surâsului”.

 „La Traviata” este un titlu care pornește de la „Dama cu camelii”.

„La Traviata”, la Timişoara, la fel de iubită ca pe tot mapamondul.

„La Traviata” și „Carmen” stau la concurență între primele trei opere jucate pe mapamond.

Sigur că acest grafic fluctuează de la an la an, dar se regăsesc tot timpul între primele cinci.

La „Traviata” pe afiș publicul vine întotdeauna.

În rolul titular o avem pe soprana Mihaela Marcu.

Urmează „Gala Peter Oschanitzky”.

Această gală a tot fost amânată, din momentul în care maestrul Peter Oschanitzky a împlinit 80 de ani.

S-a nimerit să fie într-un an foarte prost, cu distanțări pe care creierul uman încearcă să le reprime.

Iată, în sfârșit, a venit timpul propice să îl serbăm pe maestrul Peter Oschanitzky, nu la vârsta de 80 de ani, ci chiar mai mulți de atunci, dar n-am să divulg acum.

Peter Oschanitzky este unul dintre muzicienii care au conturat acest teatru de operă timp de foarte multe decenii și trebuie să nu uităm activitatea lui din mediul simfonic.

A trecut adesea Piața Operei de la o instituție la alta, pentru a le deservi pe amândouă cu eleganța, cu educația și cu stilul lui inconfundabil.

Este un muzician care vine dintr-o ‘dinastie de muziceni’.

Să nu uităm că Richard, tatăl, a fost muzicianul care a suferit de pe urma dosarului greu pe care comuniștii i l-au pus în spate.

A suferit deportare și Siberii…

S-a întors de acolo, n-a avut voie să-și pună numele pe afiș.

Sunt vremuri apuse, vremuri cumplite prin care a trecut cultura și omenirea. Nu trebuie uitate.

Fratele, Richard Oschanitzky, a fost poate primul compozitor de jazz simfonic din țara aceasta.

A compus coloana sonoră la foarte multe filme.

A rămas ‘stindardul’ cu Peter Oschanitzky, pe care avem ocazia să-l vedem și dirijând, și vorbind, dar mai ales ascultându-ne pe noi cei care încercăm să-i aducem și prin asta bucurie.”

Gala va fi complexă.

„Vor fi momente de operă, operetă, despre care noi credem că au fost definitorii pentru cariera maestrului și pentru a noastră.

Nu trebuie uitat că, da, a fost o senzație de familie!

O familie din care Peter Oschanitzky face parte. Să-i dea Dumnezeu sănătate încă mult timp de azi înainte!”

Luna octombrie prilejuiește și întâlnirea cu musicalul, dar nu numai.

„Ci și cu Barinkay!

Se împlinesc 140 de ani de la premiera operetei „Voievodul țiganilor” de Johann Strauss.

Johann Strauss, fiul, nu este doar „regele valsului”.

Este și creatorul epocii de aur a operetei vieneze.

Strauss ne-a „onorat” pe noi timișorenii și ne-a pus pe harta culturală a Europei mult înainte de a fi Capitală culturală, anume prin faptul că a plasat acțiunea operetei „Voievodul țiganilor”, împreună cu Jókai Mór, la Timișoara.

Va fi o conferință, ilustrată muzical de către colegii mei, Crina Vezentan, Milița Pantin, Gabriela Toader, Cristian Bălășescu și Mihail Dogotari.

Vom trece prin piesă amintind, bineînțeles, nostalgic, de cei 140 de ani de existență a acestei piese.

Trebuie să sărbătorim acest moment, la muzeu!

Și vom demonstra că nu e „piesă de muzeu”…”

Pentru final de octombrie, musical-ul.

„O poveste despre segregare, despre pogrom, despre rasism, despre împărțirea lumii între noi și voi.

Pericol al secolului XX, care credeam că a trecut și, iată, este atât de prezent!

Atât violența, cât și sângele, jertfele umane, cei nevinovați jertfiți.

Soluție există doar prin învățământ, prin cultură și prin educație, pentru ca omul să devină mai puțin agresiv.

Să renunțe la partea lui gregară și la „instinctele din peșteră”, și să fim cu toții o mare familie.

Sigur că e un ideal la care aspirăm de foarte mult timp încoace, de când suntem cu toții fiii lui Cain.

Nu știu dacă o să reușim să rezolvăm acest conflict, dar o să amintim de dragoste care încearcă măcar, și cu senzația de familie, să treacă peste toate dezastrele acestui „secol lipsit de rațiune”, secolul XX, cum zicea Majestatea Sa Regele Mihai I al României.

„Scripcarul pe acoperiș”, o poveste splendidă inventată de Sholem Aleichem.

Povestirile despre lăptarul Tevye au devenit libret de musical care a cucerit lumea.

Poveste plină de învățăminte, presărată și cu umor, și tragedia spusă printre cele două măști ale teatrului cât să ne-o facă îngurgitabilă, și viața să triumfe la sfârșit, nu doar în cultura iudaică.”

Toamna continuă cu tururi ghidate. Au devenit deja un „exercițiu al casei”.

„Tururi ghidate, foarte importante.

Am observat că au un impact absolut fantastic în regiune chiar, nu numai în oraș, nu doar în Cetate.

Tururi ghidate care să apropie instituția, Opera.

Să fie mai puțin abstractă pentru “the man in the street”, pentru timișorean mai ales.

Să nu uităm, este Opera tuturor timișorenilor!

Este un privilegiu să avem o instituție subvenționată de statul român, pentru a face ceea ce facem noi, teatru liric – balet, operă, operetă, musical.

Încercăm să împăcăm toate genurile.

Intrarea spre ‘marea Operă’ este cu siguranță pe poarta operetei, a musical-ului și de ce nu, bineînțeles, a baletului (clasic, mai neoromantic către contemporan), care să încerce să satisfacă gusturile diversului public.

În ceea ce privește baletul, visul nostru este, alături de „Giselle”, „La Bayadère”, „Scheherazade”, „Bodies & Emotions” și de „Creațiunile lui Prometeu”, să facem un pas înainte.

Să mergem și să ne apropiem de ‘marele Tchaikovsky’!

Dacă tot visăm la „Lacul lebedelor” peste câțiva ani, să încercăm de-a lungul acestei stagiuni să aducem mult-așteptatul „Spărgătorul de nuci” de Piotr Ilici Ceaikovski.

De la visul comun al maestrului Ion Românu și al maestrulului Nicolae Boboc, de multe decenii încoace, cei doi „plămâni muzicali” ai acestui oraș sunt Filarmonica Banatul și Opera Națională Română din Timișoara, care cu adevărat, uitați-vă pe afișe, vă întâmpină cu ce știu să facă mai bine.

Frecventați-le pe amândouă, pentru că suntem mândri să avem acest nivel al acestor două instituții, să fie una vis-à-vis de cealaltă și din când în când, de-a lungul festivalului, să respire împreună.

Vă așteptăm și anul acesta, în mai, cu un festival comun al celor două instituții și poate, în sfârșit, cu o piesă comună cum a fost și ‘Gurre-Lieder’!” (Cristian Rudic, Manager ONRT)

AUDIO/Cristian Rudic, Manager – Opera Națională Română din Timișoara

Foto/afișe: Opera Națională Română din Timișoara.