Premieră la Opera Națională Română din Timișoara, în deschiderea stagiunii artistice

Spectacolul de operetă „Văduva veselă”, într-o nouă montare. Interviu cu managerul Operei Naționale Române din Timișoara.

Articol de Simona Stoița, 8 octombrie 2024, 15:11 / actualizat: 9 octombrie 2024, 12:20

Opera Națională Română din Timișoara își întâmpină publicul cu opereta „Văduva veselă”, de Franz Lehár, într-o nouă montare, care va fi prezentată, în premieră, duminică, 13 octombrie 2024, începând cu ora 18:00, în deschiderea noii stagiuni artistice, 2024-2025.

Interviu / Cristian Rudic, Manager Opera Națională Română din Timișoara

Despre eveniment și iubirea pentru teatrul liric.

„Opera Națională Română din Timișoara deschide încă o stagiune. Emoțiile sunt mari.

Visele sunt cele care, în ultimă instanță, ne dau motivația.

Suntem un oraș european, un oraș multietnic, multiconfesional, și asta oferă mari avantaje din punct de vedere al repertoriului, care trebuie primenit.

Este o datorie a noastră față de publicul nostru.

Opereta la Timișoara nu e o „cenușăreasă” a operei.

Este un gen slăvit, iubit și respectat.

Știm că pentru a juca operetă, pentru a cânta operetă, trebuie să ai calități de actor, dansator, și, bineînțeles, calitatea vocală a unui artist liric.

Am încercat să ducem tradiția mai departe și prin această „febră Răzvan Mazilu” care a cuprins tot orașul, mai ales și după montarea dumisale, a musical-ului  “The Full Monty”, la Teatru Național, cel puțin două montări la Teatru German.

Iată și la noi, în stagiunea trecută, acest „Bal la Savoy” care a dat un impuls deschiderii porților Operei, pentru tânăra generație, pentru cel care nu a mai fost în teatrul liric niciodată, să vadă ce minunății se pot produce acolo.

a doua producție, semnată Răzvan Mazilu

Urmează, în 13 octombrie, a doua producție semnată Răzvan Mazilu, atât ca creator de costume, cât și coregraf și regizor al marelui titlu „Văduva veselă”, unul din coloanele vertebrale ale genului numit Operetă.

Mihnea Ignat își aduce experiența din simfonic și din operă de data aceasta într-un titlu de operetă, tocmai pentru că e necesară într-un titlu de operetă.

Cum vă spuneam, opereta la Timișoara nu e tratată ca o „cenușăreasă”  a operei.

Opereta este un gen pretențios.

Franz Lehár însuși, în 1905, a ieșit, în 30 decembrie, cu „Văduva veselă”, la Theater an der Wien, jucată după aceea de peste 400 de ori, într-un an, în acea stagiune.

Vă dați seama că acest succes, la care Johann Strauss fiul nici nu ar fi putut să viseze, a structurat în jurul lui o întreagă epocă numită „epoca de argint” a operetei vieneze.

Se datorează și coloritului orchestral fabulos, umorului care apare în primul act, descrierea sugestivă, din punct de vedere armonic și coloristic, a Parisului.

În actul doi trecem prin influențe folclorice care duc, în actul trei, spre citate erotic-frivole chiar, ale “lumii de noapte”, pariziene.

Toate acestea sunt reflectate de Lehár, în partitură, foarte inspirat, și influențat de colegii lui de la vremea aceea care nu erau alții decât Brahms, Verdi, Wagner și, mai ales, Puccini. Se aude „colorit puccinian” în orchestrație.

Mihnea Ignat, la pupitrul dirijoral

Iată încă un motiv de a aduce un Mihnea Ignat la pupitru, care vine cu experiența sa din simfonic și din operă, pentru a reuși acest „mănunchi de sunete” minunate, care este „Văduva veselă”.

De departe, Răzvan Mazilu are o carieră definitorie în ceea ce privește musicalul ca gen.

Musicalul este operetă americană.

Din punct de vedere stilistic, puntea între musical și operetă o face fără doar și poate „Bal la Savoy”, titlul precedent montat de el.

Această experiență a „gustului contemporan”, a estetizării mișcării-vorbei-muzicii, această îmbinare, care la Răzvan Mazilu apare organic, dă senzație de prospețime mereu.

Bineînțeles că nu degeaba și nu din senin Răzvan Mazilu este a doua oară în „casă” la noi, cronologic de fapt a treia oară, dar în „chip” de regizor, a doua oară.

a fost un “workshop” de stare, situație, actorie, combinată cu dans

Această experiență a lui, „pudrată” cu geniul lui nu doar pentru genul de musical, dar aici este o fâșie în care este un mare specialist, bineînțeles că își are locul într-o operetă ca „Văduva veselă”.

Pentru ansamblu, pentru echipa noastră, pentru „familia” denumită „Opera Națională Română din Timișoara”, din punct de vedere scenic, a fost un “workshop” de stare, situație, actorie, combinată cu dans, și am beneficiat de el deja a doua oară.

Această „educare” a artistului, fie că e vorba de artistul liric, solist, balerin, într-un limbaj atât de complex, pe parcursul a două premiere, nu face decât ca Opera Națională Română din Timișoara să „profite” de prinosul unui veritabil workshop care ne ajută și în următoarele producții, și în următoarea devenire a fiecăruia dintre noi ca artist.

„în Timișoara, toate drumurile duc la Operă!”

Opera este printre altele „locomotiva spirituală” a societății.

Este o oglindă, o frescă socială.

Este și locul despre care mie îmi place să spun, în mod subiectiv, că „în Timișoara, toate drumurile duc la Operă!”

Da, este supusă unei schimbări permanente.

Este un „organism viu”.

Este „dansul muzelor, în jurul zeului Apollo”, al tuturor muzelor.

Este conlucrarea tuturor artelor.

Sigur că în cazul teatrului liric, în cazul Operei, vântul din pânzele navei numită „Operă” va fi întotdeauna „corpul” educat de balerin pentru mișcare estetică, și, bineînțeles, “last but not least”, cel mai important  – vocea umană frumoasă.

Opera formează caractere.

Conlucrarea aceasta, „hora muzelor, în jurul zeului Apollo” pentru a provoca Tragedia care să ne apropie de „lumile înalte”, prin acel catharsis, se face la Operă, la acest magnific „organism viu” care este în perenă mișcare și adaptare, dar, cum spuneam, și „locomotivă a societății”.

Cu măsură trebuie văzut când e Ex Cathedra, când e divertisment.

Există și divertisment în artă, dar, doamne ferește să punem semnul egal între operă și divertisment! Nu, nu e divertisment.

Opera formează caractere.

Opera formează public. Publicul formează alt public.

Opera este un motor al societății.”

Ce vă displace?…

„Invazia de urât, prin foarte multe căi de comunicare…

Lipsa siguranței mă înspăimântă.

Mi-e frică de schimbări bruște.

Societatea nu are nevoie de schimbări bruște.

Societate are nevoie, ca și opera, de o metamorfoză, de o creștere.

Este absolut inimaginabil cum treizeci de ani după începutul căderii unui brutal sistem bazat pe tortură, comunismul, treizeci de ani după acel sistem să cădem într-o bunăstare artificială, într-o falsă bunăstare, care să ne facă și mai materialiști decât eram.

Știm că lucrurile importante în viață sunt cele necumpărabile și cele necuantificabile.

Acest „modern” materialism mă înspăimântă…

Avem privilegiul cu toții să fi moștenit o tradiție multietnică, multiculturală, plurilingvistică, multiconfesională, în Timișoara.

Timișoara asta a noastră ar trebui să rămână un exemplu de civilizație europeană.

Sunt un mare adept și susținător al unei Europe unite, care să ne „permită”… să visăm.

Să visăm la idealurile care s-au născut acum 2.700-2.800 de ani, la Marea Egee, libertatea, justiția, spiritul, astronomia. Și acum intervin cu muzele… Teatrul…

Sunt toți factori, vectori care ne lasă să visăm la ceea ce credem noi că e important, și anume, libertatea, dreptatea, democrația.

Ele nu se fac decât îmbinând și cultura.

Mai ales teatrul, liric sau nu, are această veche tradiție.

Avem privilegiul unei tradiții, în Timișoara.

Avem patru teatre, într-o clădire.

Avem Filarmonică.

Avem Galeria de Artă.

Avem mai multe locuri în care se expune și se vede sculptură, pictură.

Avem două instituții formatoare superioare de artiști, cum este Facultatea de Muzică și Teatru, cum este Facultatea de Arte Vizuale.

Toți suntem o mare „familie” și trebuie să contribuim la această “locomotivă” care, spun eu, se manifestă cel mai concentrat în această clădire cu patru Teatre, poate unică în Europa.

Vă invit să ne vizitați și să ne călcați pragul!”

(Interviu, Cristian Rudic, Manager Opera Națională Română din Timișoara)

Sursa foto: arhiva ONRT.