Prima pagină » Timp liber » Cultură » Statuie vivantă „sub semnul Shakespeare” cu studenţii Facultăţii de Muzică şi Teatru, UVT – Actorie, atelier susţinut de actorul Mihai Mălaimare, la Timişoara

Statuie vivantă „sub semnul Shakespeare” cu studenţii Facultăţii de Muzică şi Teatru, UVT – Actorie, atelier susţinut de actorul Mihai Mălaimare, la Timişoara

Articol de Dana Florea, 19 mai 2022, 13:01

Actorul Mihai Mălaimare a fost prezent la Timişoara, în perioada 10 – 11 mai 2022, pentru a susţine un Atelier de statuie vivantă, la invitaţia conducerii Facultăţii de Muzică şi Teatru a Universităţii de Vest.

Workshopul, desfăşurat la Casa de Cultură a Studenţilor, face parte din cadrul proiectului „Moştenirea”, iniţiat de Mihai Mălaimare, renumitul actor şi cofondator, alături de Anca Dana Florea, al Teatrului Masca.

Proiectul „Moştenirea” conţine o serie de ateliere cu studenţi de la mai multe facultăţi de profil din ţară, printre care şi Facultatea de Muzică şi Teatru din Timişoara – UVT, cu scopul de a promova ideea de statuie vivantă românească, în rândul tinerilor viitori actori.

Proiectul include şi o şedinţă demonstrativă de machiaj de teatru oferită de Mirela Vescan, specialist în make-up. Rolf Vescan semnează documentarea video şi materialul fotografic, urmând ca la finalul proiectului „Moştenirea”, editura RAO să publice un volum despre întregul parcurs.

Costumele realizate pentru studenţii de la Timişoara, poartă semnătura Gabrielei Strugaru Popa.

Coordonarea participanţilor, studenţi ai facultăţii timişorene, a fost asigurată de asist. univ. dr. Dana-Mirela Puia.

Actorul Mihai Mălaimare, iniţiator al proiectului „Moştenirea”, interviu pentru Radio Timişoara:

„Este un proiect la care m-am gândit de multă vreme, pornind de la „Roza lui Paracelsus”, nuvela lui Jorge Luis Borges. Mi-am dorit să am un cirac, căruia să pot să-i transmit tot ceea ce ştiu, şi, din păcate, nu l-am găsit printre studenţii mei din câteva generaţii pe care le-am avut ca profesor. Am renunţat la ideea unui cirac şi am înţeleş de fapt, că este mai important să încerc să transmit tuturor ceva, sperând că între cei o sută de tineri actori cu care voi lucra, în cadrul proiectului „Moştenirea”, unul va înţelege şi va duce mai departe ceea ce am spus. Dacă nu, există şi un avantaj în varianta aceasta, faptul că eu m-am „eliberat”.
A fost de la început un fel de „coup de foudre”. Am dat telefon, am spus cine sunt, ce vreau să fac, iar doamna Violeta Zonte, Decan al Facultăţii de Muzică şi Teatru – UVT, a zis brusc: Da! Şi din acea clipă s-a pornit întreg mecanismul organizării acestui workshop. Avem şi şansa să combinăm două grupe, să-i avem şi pe studenţii de la clasa de Actorie în limba germană. Sunt convins că ceea ce le voi propune, care este oarecum diferit faţă de ceea ce am făcut în celelalte facultăţi, îi va interesa şi va fi pe placul lor, şi vor putea face faţă întâlnirii cu publicul de la Sibiu, un public foarte cunoscător, generoş dar, în acelaşi timp, extrem de precis.
Le ofer un lucru pe care nu l-au întâlnit în şcoală, cel puţin până acum. A lucra statuie vivantă în stilul acesta pe care eu îl propun este unic în lume. Mă bucur că am putut să transmit acest lucru şi studenţilor, viitorii actori, de la Timişoara.
Văzând cum evoluează proiectul, după ce am trecut pe la Iaşi, Sibiu, Constanţa, Craiova, am vorbit cu Constantin Chiriac şi i-am propus să creeze o nişă în Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, dedicată „statuii vivante româneşti”, acestui experiment, şi proiectului „Moştenirea”. Spre bucuria mea şi cinstea lui, a acceptat, şi toţi tinerii cu care lucrez vor fi prezenţi în Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu. Fiecare grupă va avea câte două zile să evolueze, într-un spaţiu foarte frumos. Sunt convins că lucrurile vor merge bine. În clipa când am pomenit, am imaginat acest lucru cu Constantin Chiriac, s-a pus problema costumelor. Am avut o experienţă la Iaşi, în sensul că am pus în legătură Facultatea de Teatru de la Iaşi cu Departamentul de Scenografie de la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti, şi a fost fabulos! Studenţii scenografi de acolo au creat costume pentru colegii lor, studenţii actori de la Iaşi. Au venit la Iaşi cu costumele, i-au „îmbrăcat”. A fost un moment extrem de plăcut! Acelaşi lucru s-a întâmplat şi la Timişoara. Studenţii de la Actorie stăteau alături de scenografa lor, Gabriela Strugaru Popa, şi vopseau costumele, se pregăteau pentru „poveste”.

Toate echipele vor evolua „sub semnul Shakespeare”. Temele acestor ateliere au fost luate din dramaturgia lui William Shakespeare. Tema de statuie vivantă este bronzul coclit şi cred că va face o impresie teribilă. Acest proiect îmi lasă sentimentul că trebuie să devină multianual.
Statuia vivantă „românească”, pe care noi am creat-o la Teatrul Masca, este, în primul rând, atributul actorului profesionist. Eu nu văd un artist, fie el şi dedicat, făcând statuie vivantă, aşa cum o facem noi.
Am aplicat principiile artei sincretice, care este teatrul. Am folosit un spaţiu pe care l-am definit, inclusiv prin elemente de decor şi de recuzită. Am folosit o „poveste”. Muzica devine un „personaj” important în statuia vivantă care este o formă de discurs teatral nonverbal, discurs de mişcare. Sigur, pe de altă parte, respectăm legile nescrise ale statuii vivante: machiaj pe toată porţiunea de piele vizibilă, costume care definesc iluzia materialităţii pe care am ales-o aici (bronzul), fiecare statuie trebuie să „atârne” două-trei tone, ne mişcăm într-un anume fel, şi numai aşa.

Ceea ce pregătesc eu acum se va regăsi în timp şi în Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, şi în Festivalul Internaţional Shakespeare de la Craiova, şi în Festivalul Internaţional de Statui Vivante al Teatrului Masca de la Bucureşti. Teoretic, aceşti tineri au în acest moment o şansă extraordinară. Sunt talente evidente printre ei.
Lumea de afară, această societate „stranie” de consum, îi va „zdrobi” pe foarte mulţi. E ca la o vânătoare de iepuri, în care iepurele are doar şansa zigzagului, şi a fugii. Mulţi dintre ei se vor alinia demersurilor comerciale, dar sunt convins că printre ei sunt şi tineri care vor rezista. Să fii tânăr, să vezi că alţii au bani, că alţii pot să-şi permită haine, maşini, şi tu să strângi din dinţi şi să-ţi cumperi cărţi, este o chestiune extrem de greu de împlinit, dar sunt convins că e posibil.” apreciază actorul Mihai Mălaimare.

Ascultaţi interviul acordat de actorul Mihai Mălaimare, în exclusivitate pentru Radio Timişoara, difuzat în emisiunea „Cultura la doi paşi”, realizator Simona Stoiţa:

„Şi pentru mine, care sunt actriţă de atâta vreme, este extrem de interesant ceea ce face actorul Mihai Mălaimare. Sunt tehnici pe care noi nu le-am studiat în facultate şi acum încerc să le descopăr, alături de studenţii mei. Sunt extrem de bucuroasă că domnul Mihai Mălaimare ţine acest workshop la Timişoara! Este un workshop dens, plin de informaţii, studenţii sunt foarte receptivi, le place foarte mult. Este extraordinar!
Spectacolul se „traduce” în mişcare. Suntem statui vivante în mişcare, un tip de mişcare specifică statuilor vivante, mişcare despre care ne-a vorbit domnul Mihai Mălaimare, iar fondul pe care ei se desfăşoară este unul muzical. Evident, ele se întâlnesc undeva şi creează un moment spectaculos al unor statui de bronz, pe tema „Shakespeare”.

Observându-i acum, din exterior, pe studenţi la lucru, i-am văzut extrem de curioşi, de receptivi, plini de nevoia de a învăţa, şi aceasta mi se pare extraordinar! Atâta timp cât ei nu-şi pierd curiozitatea, sunt convinsă că vor asimila foarte mult.” spune actriţa Dana Mirela Puia, asist. univ. dr. la Facultatea de Muzică şi Teatru din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara.

Ascultaţi impresii din partea actriţei Dana Mirela Puia, asist. univ. dr. la Facultatea de Muzică şi Teatru – UVT, coordonator al participanţilor la atelierul de statuie vivantă, studenţii de la clasele de Actorie ale facultăţii (interviu în exclusivitate pentru Radio Timişoara, difuzat în emisiunea „Cultura la doi paşi”, realizator Simona Stoiţa):

„Îmi plac toate exerciţiile pe care le facem. Este foarte „corporal”! Deci, despre asta este vorba. E interesant şi ce ne vorbeşte domnul Mihai Mălaimare. Ne-a povestit mult despre viaţa de actor. Ne-a dat multe sfaturi.”

„Suntem cu toţii aici, împreună, şi este minunat pentru că ajungem să ne cunoaştem limitele, să ne cunoaştem unii pe ceilalţi. Ca să construieşti un asemenea spectacol ai nevoie de un ansamblu – muzică, dans, coordonare, costume. O întreagă armonie este construită din aceste elemente. Acest concept de statui vivante este deosebit, chiar o experienţă unică pe care noi am avut onoarea să o trăim. Aceste două zile vor fi cu folos şi va ieşi un proiect extraordinar. Este, într-adevăr, un „context” care ne pune în valoare şi ne pregăteşte pentru următoarele experienţe. Este un proiect care nu ne ajută doar acum, ci ne va ajuta toată viaţa.”

„A fost o experienţă superbă! Am învăţat foarte multe. Nu mai făcusem genul acesta de exerciţii. Puţin, în anul întâi, am făcut pantomimă. Nu m-am întâlnit niciodată cu teatrul stradal şi cu tehnica de statui vivante. Mi-a plăcut şi faptul că domnul Mihai Mălaimare ne-a vorbit. M-a captat de la început până la final.”

„L-am aşteptat cu nerăbdare şi cu mult drag pe domnul Mihai Mălaimare. Ne pregătim deja de aproape două luni pentru aceste două zile. Am realizat costumele, am lucrat în echipă pentru acest lucru, alături de tutorele nostru de an, doamna Mirela Puia, şi de scenografa Gabriela Strugaru. Dumnealor, sub indicaţiile maestrului şi împreună cu echipa sa, ne-au oferit informaţii riguroase în ceea ce priveşte construcţia acestor costume.

Noi am adus elemente din hainele noastre. Pe ele s-au construit alte elemente, care să facă apel la „epoca” pe care noi o vom aduce în scenă. Este o tehnică specială. Noi astăzi am învăţat câteva elemente, dar, pe de altă parte, este vorba despre foarte multă disciplină. Din punctul meu de vedere, controlul minţii şi arta sunt inseparabile. Este o coordonare a organismului, a corpului, a minţii, a inimii, a sufletului. Toate, într-un fel, concurează. Sunt coordonate într-un mod riguros, într-un timp destul de scurt.

Ne-am bucurat de sprijin în această „aventură”. Este o experienţă minunată! Ne pare rău că ţine atât de puţin timp, am fi vrut ca actorul Mihai Mălaimare să mai rămână în preajma noastră, pentru că, într-adevăr, avem foarte multe de învăţat. Sper să fie zile cu spor şi sper ca şi noi să ne ridicăm la înălţimea dorinţelor dumnealui, să realizăm tot ceea ce îşi doreşte să facă împreună cu noi. Ne declarăm proaspeţi, pregătiţi şi nerăbdători.

Mulţumim şi suntem recunoscători doamnei Mirela Puia, tutorele nostru de an, doamnei Violeta Zonte – Decan, domnului Adrian Korek – Prodecan, care ne-au sprijinit în această activitate. Da, există o întreagă echipă în spatele realizării costumelor, machiajului şi, bineînţeles, foarte multă muncă. ”

„Cred că prin acest nume al proiectului, „Moştenirea”, domnul Mihai Mălaimare a dorit să arate, cumva, „moştenirea”. Că totul este moştenit de la o generaţie la alta. Aşa am înţeles eu din prima clipă când am citit numele. Tot acest procedeu este nou – construirea costumelor, a momentelor. Şi câtă muncă este pentru un „moment” de treizeci-patruzeci de minute, cât va fi în final! Sper să ne reîntâlnim cu domnul Mihai Mălaimare şi cu această tehnică de statui vivante!”

Ascultaţi reportajul realizat cu studenţii claselor de Actorie de la Facultatea de Muzică şi Teatru – UVT, participanţi în cadrul atelierului de statuie vivantă, susţinut de actorul Mihai Mălaimare, la Casa de Cultură a Studenţilor de la Timişoara: