”Vizuali Italiane” se deschide cu filmul lui Sorrentino, Grazia. Italienii implicați în producții cinematografice internaționale arată ”influența acestora în marea cinematografie”

Ce filme putem vedea la Timișoara în weekend. Un dialog despre cinema-ul actual italian cu Simona Rădoi.

Articol de Liviu-George Dumitru, 26 martie 2026, 14:02 / actualizat: 26 martie 2026, 15:07

Festivalul ”Visuali Italiane – Noua Cinematografie Italiană în România” revine la Timișoara cele mai noi filme italiene, între 27 și 29 martie 2026, la Cinema Studio. Selecția aduce pe marele ecran șase producții — povești despre muzică, putere, maturizare și libertate — și include cel mai recent film al lui Paolo Sorrentino, regizorul premiat cu Oscar pentru La grande bellezza, alături de titluri semnate de Mario Martone, Pietro Marcello și Damiano Michieletto.

Am vorbit despre aceste filme și despre cinematografia actuală italiană cu Simona Rădoi, coordonator comunicare ”Visuali Italiane”.

Selecția

— Cum au fost alese aceste filme?
— Filmele  ”Vizuale italiane 2026” au fost alese de Edi Bertozzi, care este directorul artistic al festivalului. Principiul după care ne ghidăm este acela că dorim să aducem în fața publicului cele mai noi producții italiene, care prezintă cinematografia italiană din perspective diferite, purtându-ne prin locuri diferite ale Italiei, precum și prin epoci diferite.

”La Grazia”

— Deschiderea va fi vineri de la ora 19:00, așa cum s-a întâmplat și la București cu același film, ”La Grazia” (”Grațierea”), cel mai nou film semnat de Paolo Sorrentino. E Sorrentino cel mai influent nume al cinematografului italian?
—Probabil că da, alături de Luca Guadagnino sunt în acest moment cele mai importante nume.
Pe de altă parte, nu știu în ce termen putem judeca asta. Poate noi de aici, din România, cum vedem de care auzim mai des…  Dar, pe de altă parte, sunt foarte mulți regizori italieni care ajung în atenția publicului internațional, ceea ce este și normal pentru o țară cu o tradiție atât de bogată în cinema.
— Cu siguranță. Dar să vorbim de ”La Grazia”.
— Da, Grațierea este unul dintre cele mai Sorrentino filme ale lui. Este despre un președinte italian fictiv aflat în ultimele zile ale mandatului său, care se află în fața unor decizii importante ce intersectează viața publică cu viața privată.
Este așadar un film despre putere, despre imagine publică și despre viața și omul din spatele funcției. Și, desigur, în stilul inconfundabil al lui Sorrentino, este foarte frumos filmat, are o coloană sonoră absolut memorabilă și este genul de film care îți rămâne în minte multe zile după ce l-ai văzut.
Mai mult de atât, filmul este distribuit în România și el va intra în cinema din luna aprilie. Deci, cine îl ratează poate pentru că este sold out la cinema, îl poate vedea ulterior în cinematografe.

Succesul cinema-ul italian  la tânăra generație

— Pentru publicul tânăr Sorrentino poate e cunoscut chiar de pe platformele de streaming – serialul ”Tânărul Papă”, spre exemplu,  poate au văzut filmul cu care a câștigat Oscarul pentru cel mai bun film străin – ”La Grande Belleza”. Mulți consideră că generația tânără din România e în mare parte atrasă de Hollywood. Ce șanse are cinema-ul italian actual la această generație, care n-a fost ca și generațiile precedente la cinemateca să vadă capodoperele anilor ’60?
— Consider că aici e o problemă legată și de modul în care consumăm media și la care ne raportăm și pe care o consumă în mod special publicul tânăr. Ei sunt mult mai obișnuiți cu platforme de streaming. Platformele de streaming tind să prioritizeze în feed-ul lor producții cu bugete mari, chiar dacă nu întotdeauna sunt neapărat cele mai bune filme.
Pe de altă parte, spre exemplu, chiar pe una dintre platformele de streaming se află o mini-serie după unul dintre cele mai importante romane și implicit ecranizări italiene clasice și anume ”Ghepardul”. De asemenea, au mai fost seriale precum ”Gomora”, care a atras atenția și multe altele. Deci, aș zice că este un consum și o atracție față de cinemaul italian a publicului tânăr, doar că nu neapărat, zice americanul, in your face. Filmele sunt acolo, interesul pentru el există, dar desigur, fiind vorba de o țară europeană, de un alt tip de cinema și de alt tip de resurse, ele nu ajung atât de în față, în, să zicem, promovare/media.

— Pe de altă parte, mulți italieni lucrează în producții internaționale, chiar de limbă engleză. E și cazul lui Sorrentino. Diluează aceste implicări percepția de cinema italian, în sens clasic?
— Aș zice că nu. Mai degrabă arată influența cineaștilor italieni în marea cinematografie. Faptul că cineaștii italieni lucrează pentru produse de genul ăsta, mi se pare că este un plus în ceea ce privește promovarea cinema-ului italian și face mult mai accesibil acest tip de a spune povești, care e specifică acestei cinematografii italiene.

Diversitatea reală a cinematografiei italiene de astăzi, la ”Visuali Italiane”

— Se mai poate ridica cinematografia italiană actuală la standardele impuse de acea epocă teribilă a anilor ’60, epoca Fellini, Visconti, De Sica. Care sunt de fapt cineaștii care definesc ultimul sfert de secol în Italia? Ai menționat doi.
—Aș restrânge un pic aria și aș povesti mai degrabă despre asta prin ceea ce   aducem noi la vizualizate la ceea ce a fost în programul de anul ăsta, fie la în ediția din București, fie în cele locale. Mai precis faptul că încercăm, în primul rând, să surprindem diversitatea reală a cinematografiei italiene de astăzi, iar această diversitate începe să se contureze cu o imagine destul de clară, stratificată și coerentă, cea a unei țări angajate într-un proces de examinare a propriei conștiințe, a trecutului său și a identității sale în transformare.

De asta avem filme cu o puternică tensiune etică precum este ”La grazia” lui Sorrentino sau ”Fori” a lui Martone sau noua serie a lui Marco Bellocchio – ”Portobello”, iată, al treilea regizor foarte faimos. Și ne întoarcem și aici și la discuția menționată mai devreme, legată de tineri, aspectul legat de tineri și interesul lor pentru cinema. Iată, această mini-serie TV, făcută de Marco Bellocchio care revizitează una dintre cele mai traumatizante erori judiciare din Italia și expune fisurile dintre presă, justiție și opinia publică.
Întorcându-mă la selecția Visuali și cineaștii italieni, aș spune, pe de altă parte, că se simte și o revenire constantă la trecut și nu neapărat din nostalgie, ci ca instrument pentru a înțelege prezentul. Iar în acest sens am avut în selecție filme precum ”Duse” de Pietro Marcello sau ”Primavera” de Damiano Micheletti, care este despre Vivaldi. ”Duse” este despre marea doamnă a teatrului italian și nu numai, o figură legendară a teatrului internațional în general.
De asemenea, avem și prezențe puternice feminine, atât în ceea ce privește partea de regie, cât și partea de scenariu, iar Ludovica Rampoldi este unul dintre numele recurente ale cinematografiei italiene. Ea este în primul rând creatoare a serialului ”Gomora”. Apoi a scris scenariul pentru unul dintre filmele din selecția de anul acesta și a regizat alt film din selecție și ne-am mai întâlnit cu ea și în edițiile anterioare. De asemenea, avem autoarea filmului ”Joya Mia”, care este un debut atât de frumos și de apreciat încât a câștigat premii internaționale.
Putem spune că, nu știu, în continuare Italia apare ca o țară în care personalul și politicul se contaminează constant reciproc. Și dinamica din familiile prezentate în filme, în diverse ipostaze reflectă, de fapt, crizele naționale, iar îndoielile intime fac ecou eșecurilor instituționale.

”Agon” și ”Il Maestro”

— Dacă e s-o luăm cronologic, dincolo de ziua de vineri, de cea de deschidere, ziua de sâmbătă vizează sportul, printr-un film de debut ”Agon” (sâmbătă, 15:30) și mai apoi prin ”Il Maestro” (sâmbătă, 18:00) – ”Antrenorul”.
— ”Agon” este un film experimental realizat de fiul Miuciei Prada și este despre ambiții și performanță, despre a-ți forța limitele, corpul în condiții constante de presiune, de competiție, de a fi cel mai bun.

”Il Maestro” vine un pic din alt registru și anume este o comedie aproape clasică. Este cu Pierre Francesco Favino, care joacă rolul unui antrenor de tenis carismatic și, să zicem, cu probleme, imprevizibil. Într-un film despre maturizare, ambiție, relații imperfecte și despre felul în care poate nu întotdeauna este necesar să câștigăm și să participăm.

”Duse”

— Sâmbătă seara (20:30), un film dedicat unei legendare actrițe italiene …
— … interpretată de Valeria Bruni Tedeschi. Magistrală, superbă, filmul foarte frumos, un portret sensibil al acestei doamne care a cucerit scenele teatrelor europene și care explorează viața și forța ei artistică. Și în fine, fiind un film de epocă, este interesant să vezi și ce se întâmpla în Italia în secolul trecut, dincolo de ceea ce știm în linii mari.

”Fori” și ”Primavera”

— Pentru duminică  ne rămân, de asemenea, două producții foarte interesante: ”Fori” și ”Primavera”
— ”Fori”, da, îl menționam mai devreme că este filmul, să zicem, deja, aproape veteranului Mario Martone. Este inspirat dintr-un volum autobiografic al scriitoarei Goliarda Sapienza. Acțiunea lui este plasată în Roma anilor ’80 și surprinde un moment de răscruce al vieții acestei scriitoare, mai precis experiența detenției după furtul unor bijuterii. Aici în închisoare se împrietenește cu alte două femei și această relație de prietenie, de sororitate care apare în grupul lor, îi dă din nou poftă nu doar de viață, ci și de a scrie. Este un film despre libertate și despre solidaritate feminină și mai ales despre puterea de a o lua de la capăt.

Se încheie festivalul cu ”Primavera”, care este debutul în cinema al unui regizor de teatru și operă extrem de cunoscut, Damiano Michieletto. Așadar, este un film cu un setting impresionant. Este plasat în Veneția secolului XVIII și urmărește povestea unei tinere violoniste, a cărei viață în orfelinatul în care era, se schimbă odată cu sosirea a profesorului de muzică, care este, surpriză, Antonio Vivaldi. Și este un film despre talent, despre curaj, despre puterea transformatoare a muzicii, dar mai ales din nou o privire în trecut asupra felului în care erau tratate și văzute femeile în acea epocă, ce nu le dădea prea multă libertate.
Și acest film de asemenea are distribuitor în România și va avea premiera în cinematografe în curând, tot în luna aprilie.

Veniți să vedeți cele mai frumoase și noi filme italiene, care vă poartă prin locuri încântătoare din întreaga Italia, atât prin cultură cât și prin viețile oamenilor făcându-vă poftă de viață și mai ales de … mers în Italia!