Crăciunul în Banat: colindatul cu dubele și masa tradițională, obiceiuri păstrate din generație în generație
Obiceiul colindatului cu dubele rămâne este o datină care continuă să circule între generații, de la cei cu tâmplele albe, păstrători ai tradiției, către cei mai tineri, dornici să o ducă mai departe.
Articol de Radio Timișoara, 25 decembrie 2025, 09:49
Sărbătoarea nașterii Mântuitorului Iisus Hristos este cinstită prin colinde, jocuri, port tradițional sau bucate.
Colindatul cu dubele
Obiceiul colindatului cu dubele vestește marea sărbătoare creștină în satele din Țara Făgetului printr-un veritabil spectacol vizual și auditiv, un obicei care coboară din vechime și care încă se transmite din generație în generațrie, spune profesorul Ionuț Căliman, poet și publicist.
“Obiceiul colindatului în zona noastră este remarcabil. Se păstrează ritmul dubelor. Sunt dube de 5-6 categorii din punct de vedere al mărimii, dar nu numai al mărimii, ci și ca virtuozitate a bătăilor, a ritmurilor. Fiecare mărime de dubă, având un ritm deosebit care, completându-se, dau un fel de armonie verticală și orizontală extraordinară, minunată”.
La Brănești, colindatul cu dubele face parte din identitatea locului. Pentru fiecare gospodărie este o mare cinste să-i primească pe dubași. Tocmai de aceea colindatul durează două zile. Pregătirile încep odată cu lăsarea postului Crăciunului când dubașii se adună pentru repetiție.
Primirea dubașilor, cinstea casei
Colindatul cu dubele se desfășoară după un ritual bine stabilit, spune uica Peunică Bușan, care pe vremuri a fost vătaful dubașilor din Brănești.
“În clasa a IV-a am fost în formație, de prin ‘57, ‘58, ‘59. Umblam și noi cu colinda, sigur că știam tot ce trebuia. Nu în fiecare casă puteam să facă complet programul. Casa asta făcea un program, în cealaltă, alt program. Era diferit, depinde și cum cerea gazda. De multe ori cerea cântarea aceea, sau vreau jocul cerbului”.
Masa de Crăciun cu preparate tradiționale
Masa de Crăciun adună în jurul ei întreaga familie cu poveștile și emoțiile acumulate peste an. Multe și sofisticate sunt bucatele care se pun acum pe masă, dar cum sunt cele tradiționale, nu sunt niciunele. Așa că am pornit pe drumuri de țară în căutarea meniului de altădată. Ne-am oprit la Alioș în cuină, la lelea Valeria Alumanu, recunoscută în toate satele din zonă.
“La mine în casă, în familie, e o tradiție de la mamă, de la soacră, de la socrii. Prima dată se pune supa pe masă, dar și o lumânare aprinsă și pe urmă vin sarmalele, friptură, prăjitură de mai multe feluri. Asta e tradiția și cu asta merg mai departe”.
Pentru că vorbim despre un meniu tradițional de Crăciun, nu lipsesc supa, sarmalelel sau friptura, dar de departe cele mai gustoase sunt “turcele”, pregătite de Lelea Valeria după rețete vechi de mai bine de 100 de ani.
Dincolo de semnificația religioasă, Crăciunul înseamnă bucuria de a dărui și de a fi alături de cei dragi în jurul mesei îmbelșugate.
Reporter: Remus Nistoran
