Domesticirea câinilor s-a produs mult mai devreme decât se credea

Datele genetice obţinute din analiza unui fragment de os de lup vechi de 35.000 de ani, descoperit în permafrostul siberian, oferă noi informaţii despre relaţia veche de milenii dintre om şi câine, indicând că domesticirea canidelor s-ar fi produs mai devreme decât s-a crezut, transmite Reuters și Agerpres.

Articol de Carla Chiu, 22 mai 2015, 13:40

Câinii din prezent, de la dogul german până la chihuahua, sunt descendenţii lupilor domesticiţi de oameni în preistorie. Când anume în preistorie s-a produs acest eveniment cu implicaţii importante pentru evoluţia omenirii, rămâne de discutat.

O echipă de oameni de ştiinţă a anunţat joi că a reconstituit genomul lupului care trăia în urmă cu 35.000 de ani în Peninsula rusă Tamir şi a ajuns la concluzia că acest exemplar ar fi făcut parte dintr-o populaţie canidă care reprezintă cel mai recent strămoş comun dintre câini şi lupi. Pornind de la aceste date genetice ei au estimat că domesticirea câinilor s-a produs în urmă cu între 27.000 şi 40.000 de ani.

Studiile anterioare, bazate pe informaţii genetice prelevate de la lupii şi câinii din prezent, estimau perioada de domesticire între acum 11.000 şi 16.000 de ani – în funcţie de rapiditatea cu care s-au impus mutaţii în genomul canidelor.

Geneticianul Love Dalén de la Muzeul suedez de Istorie Naturală, a susţinut că genomul lupului din Tamir demonstrează că rata mutaţiilor era de doar jumătate din cât era estimat iniţial, ceea ce indică faptul că domesticirea a avut loc mai devreme.

Love Dalén a descoperit un fragment osos de lup, o parte dintr-o coastă, în permafrostul siberian. Acest lup făcea parte dintr-o populaţie de canide care trăia în stepa euroasiatică în perioada ultimei Ere Glaciare, vânând bizoni, cai şi alte animale mari.

‘Cred că una dintre cele mai simple explicaţii (pentru procesul de domesticire) este că oameni din grupurile de vânători-culegători au capturat pui de lup, un lucru foarte uşor de făcut, şi apoi i-au ţinut în captivitate pentru protecţie împotriva animalelor mari de pradă din acea perioadă – urşi, lei de cavernă – dar şi a altor animale periculoase precum mamuţii, rinocerii lânoşi – şi împotriva altor grupuri de oameni,’ a susţinut Dalén.

În cadrul acestui studiu cei doi geneticieni au observat că rasele Huski siberian şi câinele de sanie groenlandez au numeroase gene în comun cu lupul de Tamir.

Acest studiu este prezentat pe larg în ultimul număr al revistei Current Biology, notează Agerpres.