Masa de Crăciun din Banat și delicatesele tradiționale. Sărbătoarea, vestită de dubași
Obiceiul colindatului cu dubele își are rădăcinile în vechime și se mai transmite din generație în generație.
Articol de Radio Timișoara, 25 decembrie 2024, 09:39
Sărbătoarea nașterii Mântuitorul Isus Cristos este cinstită prin colinde, jocuri, port tradițional sau bucate.
Obiceiul colindatului cu dubele vestește marea sărbătoare creștină în satele din Țara Făgetului printr-un veritabil spectacol vizual și auditiv. Un obicei care coboară din vechime și care încă se transmite din generație în generație, spune profesorul, poetul și publicistul Ionuț Căliman.
“Obiceiul colidatului în zona noastră este remarcabil. Se păstrează ritmul dubelor. Sunt dube de cinci-șase categorii din punct de vedere al mărimii, dar nu numai al mărimii, ci și ca virtuozitate a bătăilor a ritmurilor, fiecare mărime de dubă având un rit deosebit, care, completându-se, dau un fel de armonie verticală și orizontală extraordinară, minunată”, spune Ionuț Căliman.
La Brănești, colindatul cu dubele face parte din identitatea locului. Pentru fiecare gospodărie este o mare cinste să îi primească pe dubași. Tocmai de aceea colintatul durează două zile.
Pregătirile încep odată cu lăsarea postului Crăciunului, când duba și se adună pentru repetiție. Colindatul cu dubele se desfășoară după un ritual bine stabilit, spune uica Peunică Bușan care pe vremuri a fost vătaful dubașilor din Brănești.
“În clasa a IV-a am fost în formație prin ’58-‘59 umblam cu și noi cu colinda. Sigur că știam tot ce trebuia. Nu în fiecare casă putema să facem complet programul. În casa asta se făcea un program, în alta, alt program. Era diferit, depinde și cum cerea gazda”, spune Uica Peunică Bușan.
Preparate tradiționale de Crăciun
Masa de Crăciun adună în jurul ei întreaga familie cu poveștile și emoțiile acumulate peste an. Multe și sofisticate sunt bucatele care se pun mai nou pe masă. Dar cum sunt cele tradiționale, nu sunt niciunele. Așa că am pornit pe drumuri de țară în căutarea meniului de altădată.
Ne-am oprit la Alioș, în cuină lelea Valeria Lumanu, recunoscută în toate satele din zonă.
“La mine în casă, în familie, e o tradiție de la mamă, de la soacră, de la socri. Prima dată spune supa pe masă, dar și o lumânare aprinsă, pe urmă vin sarmalele, friptură, prăjitură de mai multe feluri. Asta e tradiția și cu asta merg mai departe”, spune Valeria Lumanu.
Pentru că vorbim despre un meniu tradițional de Crăciun, din el nu lipsesc supa sarmalele sau friptura. Dar de departe, cele mai gustoase sunt turtele pregătite de Valeria Lumanu, după rețete vechi de mai bine de 100 de ani.
“Prăjiturile specifice de la noi, de peste 100 de ani, sunt turcii le pe tuleu, umplute cu frișcă, coroavele, astea-s cele mai vechi”, spune Valeria Lumanu.
Dincolo de semnificația religioasă, Crăciunul înseamnă bucuria de a dărui și de a fi alături de cei dragi, în jurul mesei îmbelșugate.
Reporter: Remus Nistoran
