Tradiția Mărțișorului din Banat

Mărţişorul reprezintă în Banat cel care aduce tinereţea anului, primăvara, de opt milenii, fiind darul care împleteşte dragostea fiului Babei Dochia în firul alb-roşu.

Etnologul Muzeul Satului Bănăţean, Maria Mândroane, spune că, demult, mărţişoarele erau prinse fie la mână, fie ca medalion sau în piept. Se purtau până înfloreau pomii, după care şnurul era agăţat într-un pom roditor pentru a aduce belşug sau se arunca pe semănăturile câmpului.

“Într-o anumită etapă, vorbim despre mărţişor de aur şi argint, dar să nu uităm că dintotdeauna strămoşii noştri au fost oameni simpli, în concordanţă perfectă cu natura. De aceea, mărţişorul, aşa cum circula în popor, era unul simplu, un şnur alb-negru, ulterior a ajuns să aibă culoarea de azi. Până să se ajungă la bănuţul acela de aur şi argint a trecut o vreme şi doar o anumită categorie de oameni înstăriţi îşi permiteau să aibă bănuţul de aur şi argint. Mărţişorul te ferea de cele rele, era protecţia românului. Uneori era păstrat chiar şi pentru o etapă mai târzie, ca brăţări, care erau purtate împotriva deochiului, pentru că aveau culoarea roşie”, explică Maria Mândroane.

Tradiția confecționării mărțișoarelor este transmisă generațiilor tinere printr-o serie de ateliere organizate la Muzeul Satului Bănățean din Timișoara.

“Tradiţia Mărţişorului dăinuie şi datorită frumoaselor legende care se împletesc în prezent în ateliere de creaţie organizate la Muzeul Satului Bănăţean din Timişoara, unde copiii învaţă să confecţioneze mărţişoare tradiţionale din lână ori din fir de mătase, sub îndrumarea generaţiei senioarelor în acest meşteşug. De ani buni avem aceste ateliere cu doamne meşteri populari foarte talentate, din grupa senioarelor, care ne ajută să le confecţionăm şi încearcă să insufle dorinţa de meşteşug şi în tânăra generaţie”, a adăugat Maria Mândroane.

Muzeul Satului Bănăţean își aşteaptă vizitatorii să admire expoziţia de mărţişoare tradiţionale şi contemporane.

 

Sursa: Agerpres