Se împlinesc şase săptămâni de când ne-a părăsit Rodica Dima
“Omul bun n-are noroc” e doina Rodicăi Dima ce mi-a venit în minte la aflarea tristei veşti în urmă cu şase săptămâni. Un om atât de sensibil, cu un bun simţ cum rar întâlneşti.
Articol de Daniela Bacila, 22 iunie 2017, 12:02 / actualizat: 23 iunie 2017, 8:23
Glasul său cristalin frumos timbrat, calităţile interpretative, stilul autentic abordat şi nu în ultimul rând valoarea repertoriului, i-au făurit Rodicăi Dima un loc binemeritat în rândul interpreţilor bănăţeni. Imprimările realizate în urmă cu câţiva ani precum şi apariţiile în unele spectacole ne arată că aceste calităţi s-au conservat bine de-a lungul anilor.
Rodica Dima s-a născut la Timişoara, la 22 mai 1942, dintr-un neam bănăţean de pe lângă apele Bârzavei. Talentul l-a moştenit de la părinţi: mama studiase vioara şi cânta şi la acordeon, iar tata, la balalaică. Mătuşa ei, Aurelia Fătu Răduţu, i-a remarcat de mică înclinaţia şi aptitudinile pentru cântecul popular încurajând-o să-şi asculte îndemnul inimii. Primul contact cu scena l-a avut la Clubul CFR din Timişoara la vârsta de 13 ani. Tot atunci a început să studieze canto cu profesorul Dobrojenschi şi să colaboreze cu taraful Clubului amintit condus de Vasile Frumosu. O altă formaţie artistică din Mehala, condusă de profesorul Ion Odrobot i-a dat posibilitatea să se familiarizeze cu lumea cântecului popular şi să ia contact cu alţi interpreţi precum Tiberiu Ceia sau Florentin Iosif. Pregătirea profesională şi-a continuat-o şi cu Adriana Ciuciu şi Gabriela Gunea, soliste ale Operei Române din Timişoara. În anul 1957 a devenit elevă la Liceul de Muzică, iar trei ani mai târziu a participat la Festivalul Tineretului de la Bucureşti unde a obţinut premiul I. Acest lucru i-a prilejuit debutul la Televiziunea Română. În anul 1961 a realizat primele imprimări la Radio Timişoara, prin grija şi strădania doamnei Lucia Boleanţu.
Colaborarea Rodicăi Dima cu Orchestra Populară Radio Bucureşti datează de la începutul anilor 1960. A cântat şi a înregistrat 4 discuri single sub bagheta dirijorilor George Vancu, Nelu Stan, Efta Botoca, Stan Simion, Moise Belmustaţă, Marcel Budală.
Rodica Dima s-a numărat printre primele soliste ale Orchestrei „Doina Banatului” din Caransebeş unde şi-a petrecut ucenicia şi a avut prilejul să cânte alături de mari interpreţi ai cântecului românesc precum: Maria Tănase, Lucreţia Ciobanu, Angela Moldovan, Ion Luican, Maria Lătăreţu, Ion Cristoreanu şi alţi invitaţi de onoare ai dirijorului orchestrei de la Caransebeş – Nicolae Perescu în turnee din întreaga ţară.
Revenită la Timişoara, Rodica Dima şi-a continuat activitatea artistică în perioada 1979 – 1989 prin colaborări cu cele mai renumite orchestre din ţară: filarmonicile populare din Arad, Cluj, Bistriţa, Oradea, Zalău. În anul 1983 a imprimat un disc format mare (L.P.)alături de Orchestra populară a Filarmonicii din Arad, condusă de George Miţin Vărieşescu. Violonistul Virgil Muzur, partener de viaţă în acea perioadă, susţine părţile solistice instrumentale. Colaborările Rodicăi Dima s-au extins şi în Banatul sârbesc mai ales cu ansamblul „Bororvo”. Ani buni o găsim pe afişele spectacolelor Orchestrei Clubului 1 Mai din Timişoara, dirijori Ion Odrobot şi Ionel Bogdan.
După o lună de spitalizare s-a stins la 12 mai 2017.
„Pe Valea Boşneagului”, „Iar m-ajunge patima”, „Omul bun n-are noroc”, „Stau în casă singurea”, „Spune măiculiţă, spune”, „Bate vântule cât poţi”, „Are mama doi feciori”, „Cântă cucu la izvor” „Duce-m-aş şi m-aş tot duce”, „Cucule nu mai cânta”, „Busuiocul din Banat”, „Măi Gheorghiţă om frumos” sunt câteva dintre cântecele din repertoriul său, un repertoriu pe care-l vom păstra cu grijă în fonoteca Radio Timişoara.
Dumnezeu s-o odihnească…
Rodica Dima – „Pe valea Boşneagului”
Daniela Băcilă
