Povestea ultimilor doi șvabi din satul Iohanisfeld
Articol de Radio Timișoara, 10 octombrie 2018, 13:38
Iohanisfeld este ultimul sat din România de pe linia canalului Bega. De aici mai sunt patru kilometri până la graniţa cu Serbia.
Localitatea a fost înfiinţată de coloniştii germani în 1805, care au fost aduşi pe domeniile grofului Johann Buttler. În 1930, satul era locuit de peste 1600 de şvabi şi doar 23 de români. După 50 de ani, nemţii încă erau majoritari în sat, însă plecările au continuat în ritm alert. Astăzi, la Iohanisfeld, din cei aproape 700 de locuitori, mai sunt doar doi nemţi, fraţii Anton şi Georg Schemene. Ei doi au rămas să încheie un capitol important din istoria localităţii. Georg s-a născut în anul 1932, fratele său e cu un an mai mic.
„Nemţii au făcut satul în 1805. Aici a fost o pustă. Aparţinea de la Pardan, care este acum în Serbia. Proprietarul terenului era groful Johann Buttler, erau mii de hectare, de la Pardan până la Otelec. Groful a chemat oameni. De la el vine şi numele satului. Oamenii nu au venit din Germania, ci de la Jimbolia, Bulgăruş şi Deta. Au venit pentru când au auzit că aici primesc pământ. Aşa au făcut satul, cu străzile drepte, aşa cum se făcea atunci. În primul an au făcut 80 de case. Toate neamurile mele au fost din sat, străbunii mei au fost aici în 1805”, povestește Georg Schemene.
Activitatea principală de la Iohanisfeld a fost mereu agricultura. Georg Schemene îşi aduce aminte că produsele erau transportate pe Bega.
„Aici a fost numai agricultură şi animale. În principal porumb, orz, săcară, ovăz, mai târziu floarea soarelui. Au fost livrate pe Bega. Pleca de la Otelec spre Austria şi în toată Europa. Vapoarele mergeau şi la Timişoara. Îmi aduc aminte că în copilărie erau vapoare trase de cai. Aici a fost şi CAP şi IAS, erau trei ferme, era un sat boga, era activitate mare. În anii 70 au venit oameni din Cluj, de la Lugoj, erau 200-300 de oameni ca sezonieri. Erau aduşi militari, studenţi. Acum, uite, nu mai e nimic. Pământurile au fost luate de fermierii mari, care lucrează cu câţiva oameni”, mai spune Georg Schemene.
Georg Schemene îşi aminteşte de indundaţiile din 2005, când tot satul a fost evacuat, iar în urma viiturii au căzut numeroase case. Casa fraţilor Schemene a rămas în picioare.
„Apa a venit peste câmp, după ce s-a rupt digul de pe Timiş. Toţi locuitorii au fost evacuaţi. Când am plecat nu era încă apă în sat. Dar în scurt timp a fost acoperit totul. Eu am ajuns la Jimbolia, acolo vroiam să merg. Casa e pe un loc mai înalt, nu a intrat apa în cameră. Dar beciul era plin. Au căzut multe case. Multe s-au făcut aici cu bani din Germania, au ajutat mult şi după inundaţii”, își aduce aminte Georg Schemene.
Fraţii Schemene nu au vrut să plece când erau în puteri. Acum vor să fie înmormântaţi în Iohanesfildul natal.
În perioada comunistă, denumirea oficială a satului a fost Ionel. S-a revenit la Iohanisfeld – în traducere pământurile lui Johan – în 2008, după înfiinţarea comunei Otelec, din care face parte.
