VIDEO | Vinerea Patimilor, ziua-simbol a fotbalului timișorean

Era o zi de vineri, în Săptămâna Patimilor: 9 aprilie 2004. Pe o ploaie diluviană, Poli AEK Timișoara și Steaua București se întâlneau pe stadionul „Dan Păltinișanu”, în etapa a XX-a din cele 30 ale campionatului. Ne aflam într-al doilea sezon de la venirea lui Anton Doboș și a echipei sale, AEK București, în orașul de pe Bega. Steaua trăgea la titlu, Poli nu încheiase socotelile cu zona retrogradării.

Articol de Adrian Schindarli, 17 aprilie 2020, 11:40

40.000 de oameni erau în arenă, iar respirația le-a fost tăită în minutul 12 când Florin Bătrânu a faultat în careu și a primit cartonașul roșu. Adrian Neaga, care 15 ani mai târziu avea să antreneze la Timișoara, a marcat și apoi s-a făcut 0-4 până la pauză.

Fluviul de goluri a continuat în partea a doua, dar galeria viola cântă parcă mai tare și mai tare, neoprită nici de ploaie, nici de golurile roș-albaștrilor. S-a făcut 0-8, scor la care Buia a înscris din penalty și a stabilit scorul asociat cu „fenomenul de la Timișoara”, 1-8.

„Şi dacă am fi luat mai multe goluri astăzi, nu era nici o problemă”
Basarab Panduru, antrenor Poli AEK

La final de campionat, Poli se clasa pe locul al optulea, cu 39 de puncte, în vreme ce Steaua ocupa poziția a doua (64 puncte), la șase lungimi în urma lui Dinamo București.

Sigur că ziua când Poli a câștigat Cupa României din 1958 sau cea când ridica trofeul în 1980 sunt foarte importante. Eliminările lui Celtic Glasgow (1980) și Atletico Madrid (1990) sunt și ele repere, dar afectiv acea Vineri din 2004, din Săptămâna Patimilor rămâne ziua-simbol a Timișoarei fotbalistice.

POLI– Steaua 1-8

(Buia 78 / Neaga 13, 58, 75, Dică 30, 36, Paraschiv 45, 72, Diniţă 32)

POLI: Cătălin Grigore – A. Dumitru, Şoltuz, Bătrânu (cpt), I. Voicu, Bălace (`39 Poenaru) – Balauru (`18 Ionilă; `62 Băd), Buia, Şuleap, R. Stancu – Silvăşan.: Basarab Panduru

STEAUA: Hamutovski – Ogăraru, Rădoi (cpt), Răchită (`77 Mutică), Neşu – Fl. Dumitru (`62 Pădureţ), Paraschiv, Aliuţă (`54 Boştină), Dică – Diniţă, Neaga

Cartonaş roşu: Bâtrânu (12)

„A fost un meci foarte frumos. Noi aveam o echipă foarte bună, țin minte că am jucat pe o ploaie torențială. Și cu toate astea, stadionul a fost plin. Era incredibil cum noi marcam și ei își susțineau în continuare echipa. La golul lui Buia, din penalty, stadionul a izbucnit de parcă ei ne bătuseră cu 1-0. E păcat că acum vedem din ce în ce mai puține stadioane pline”

Adrian Neaga