Țesutul la război devine o nouă activitate pe cale de dispariție. Tinerii devin însă interesați de produsele de artizanat
Articol de Radio Timișoara, 3 martie 2023, 17:14
Odinioară, țesutul la război era o activitate comună, specifică aproape fiecărei gospodării. În felul acesta, gospodinele își asigurau atât hainele de zi cu zi, cât și pe cele de sărbătoare, dar și covoarele și ponevile cu care își împodobeau casele.
Vremurile s-au schimbat, chiar dacă au în continuare căutare, lucrurile țesute la războiul tradițional sunt din ce în ce mai puține femeile care știu să le facă, ne spune Maria Onița de la Salva, Bistrița.
“Cum îs covoarele acelea, m-am măritat cu ele și eu am 65 de ani. Trebuia, când te măriți, să ai covor. E numai de lână, are zece kile de lână în el. După ce e țesut, e dus la vâltoare, la noi mai există vâltoare, și se scoate scama din ele și uite că iese așa”, spune Maria Onița.
Războiul de țesut a devenit și el o piesă de muzeu, la care tinerii de astăzi, obișnuiți cu tehnologia modernă, se uită cu reală curiozitate. Fie își doresc să vadă la lucru o astfel de mașinărie arhaică, fie unii chiar vor să achiziționeze obiecte artizanale noi, a mărturisit Maria Ivănușcă, din comuna Todireni, județul Botoșani.
“Având în vedere că este un meșteșug aproape pe pe cale de dispariție, mai ales la noi în zonă, de fiecare dată când plecăm la evenimente avem un război care-l purtăm cu noi pentru a face cunoscute tainele acestui meșteșug. Să știți că tinerii au început să ne îndrepte către arta populară și chiar am observat că sunt foarte mulți care își achiziționează pentru case, nu nu mai țesături, cât și diferite obiecte lucrate manual de către meșterii populari”, spune Marina Ivănușcă.
Materia primă concurența cu kitsch-urile produse pe scară industrială, dar cu pretenții de produse manufacturate, fac din ce în ce mai grea viața meșterilor populari.
“Este atâta lână care nu se folosește. S-ar putea folosi în diverse activități. Problema este că a devenit foarte scumpă o lână de calitate, logic, ca orice lucru de calitate a devenit foarte scumpă. Procesul de de prelucrare a lunii foarte costisitor. Noi avem trei ani de când încercăm să deschidem un atelier de prelucrare a lânii și ne izbim de diferite probleme. Trebuie spălată, trebuie ruptă, trebuie toarsă și atunci la sfârșit probabil costul ajunge destul de ridicat. Calitatea unui produs începe în primul rând de la materia primă folosită, apoi mâna de lucru. Deci toate aceste aspecte să reflectă prețul unui produs. Dar lumea să știți că a început să se cultive și au început oamenii să facă diferența între un kitsch, sșa cum spune mai nou, și un lucru lucrat manual și de calitate”, spune Marina Ivănușcă.
Așadar, nu este nici pe departe o mare afacere din care se fac profituri consistente. Este mai degrabă o activitate de hobby care se face mai mult cu sufletul și care uneori mai înseamnă și o sursă alternativă de venit.
“Dacă din punct de vedere financiar nu suntem chiar atât de mulțumiți sufletești, ne simțim împliniți”, precizează Marina Ivănușcă.
Târgurile specializate, magazinele cu obiecte de artizanat sau chiar mediul online asigură o piață pe care o alimentează, din păcate, din ce în ce mai puțin meșteri și astfel țesutul la război devine încet-încet o altă activitate care dispare din lista nomeclatorului de meserii.
Ascultați reportajul realizat de Remus Nistoran.
