Riscuri de siguranță pe rețelele sociale. Gândirea critică și echilibrul

Riscuri de SECURITATE CIBERNETICĂ, de CONFIDENȚIALITATE, RELAȚIONALE ȘI PSIHOSOCIALE și de CONȚINUT. Concluziile specialiștilor

Articol de Liviu-George Dumitru, 26 mai 2026, 14:39 / actualizat: 28 mai 2026, 8:22

Riscuri de siguranță pe rețelele sociale

Siguranța pe rețelele sociale    nu  poate fi tratată ca o chestiune strict tehnică , ci presupune  înțelegerea felului în care funcționează acestea.

Utilizatorii sunt expuși la  patru tipuri de riscuri, spun specialiștii.

Prima categorie este cea a riscurilor de SECURITATE CIBERNETICĂ și include utilizarea unor  parole slabe,   accesări de linkuri suspecte, aplicații neoficiale sau sesiuni active lăsate deschise pe dispozitive la care au și alții acces.

A doua categorie este cea a riscurilor de CONFIDENȚIALITATE și includ că publicarea locației în timp real, a datelor de contact sau a detaliilor sensibile poate favoriza fraudele sau chiar infracțiuni un grave. Unele informații distribuite, separate, par banale, dar împreună pot permite profilarea detaliată a persoane: nume complet, vârstă, școală sau loc de muncă, relații, obiceiuri, locurile frecventate și contacte apropiate.

A treia categorie este cea a RISCURILOR RELAȚIONALE ȘI PSIHOSOCIALE și include  hărțuire, șantaj, abuz emoțional, excludere socială, presiuni sociale,  grooming (adică obținerea unor imagini intime sau a unor întâlniri de la un minor).

Sharenting

A apărut și un   concept  aparte al ultimelor două categorii, cel de Sharenting:  părinții expun masiv poze și informații despre copii, fără a înțelege consecințele pe termen lung asupra vieții intime și reputației viitoare a acestuia. Tânărul,  când intră pe rețele, își găsește deja o identitate digitală precreată de părinți, fără propriul acord.

Ileana Rotaru: Expunerea nedorită se face de la cele mai fragile vârste de către părinți. Văd foarte mulți părinți care într-adevăr sunt foarte bucuroși, sunt foarte fericiți, vor să expună foarte mult din activitățile odrasle din diferite chestiuni pe care le au și nu sunt atenți la ceea ce fac ei, ce postează și cu ce alimentează prin amprenta digitală pe care o lasă despre viața copilului.
Pe de altă parte, nu sunt atenți și nu au niciun fel de reprezentare vizavi de acordul, chiar și normal că e un acord nonformal, dar e un acord în cadrul familiei, despre ce imagini și ce posturi și ce elemente care țin de viața intimă și ulterior viața adultă a acelui copil sunt lăsate liber, așa, să circule în spațiul online.
Această igienă comunicațională până la urmă trebuie împărtășită ca absolut orice fel de alt tip de igienă în cadrul familiei și învățată în școală și în alte zone de educație non-formală.

O a patra categorie de riscuri privește CONȚINUTUL: dezinformare, manipulare, materiale șocante, provocări periculoase, discurs instigator la ură și recomandări algoritmice ce pot adânci interesul pentru teme nocive.

Gândirea critică și echilibrul – atitudinile recomandate utilizatorilor rețelelor sociale

Dacă gândirea critică lipește  în cazul adulților,   consecințele se pot răsfrânge și   asupra celor mai tineri din jur:

Ileana Rotaru: Că vorbim de platforme social media, că vorbim de grupuri de mesagerie, sunt foarte puțin înțelese și sunt foarte puțin filtrate cu elemente, să spun, de bun simț ale gândirii critice și ale modului în care ne raportăm la ele, aceste conținuturi.
Felul în care persoanele adulte, modelele din familie, să spun, că vorbim de părinți, că vorbim de bunici, că vorbim de alte categorii, cum am spus, adulte, se raportează la aceste mesaje și la aceste conținuturi, influențează într-un mod cât se poate de vast și extrem de de puternic, inclusiv relațiile din interiorul acestor familii, acestor grupuri sociale mici.

Instrumentele de monitorizare a accesului minorilor pe internet și pe rețelele sociale   nu pot înlocui dialogul deschis cu aceștia.   Părinții sunt încurajați să combine supravegherea tehnică moderată cu discuții sincere, directe despre utilizarea rețelelor sociale:

Ileana Rotaru: Elementele acestea de siguranță, de securitate, da, de control parental al device-urilor pot să fie eludate de către de către copii, de către de către tineri. Deci, lucrul acesta nu reprezintă și aceste forme de de control, să spun, mai agresive sau, eu știu, mai invazive, nu reprezintă neapărat o soluție pe termen lung, ci doar chestiuni care țin poate mai degrabă de confortul adulților față de felul în care abordează relația. Din acest punct de vedere, poate doar dialogul deschis și interacțiunea și discuțiile sunt cele care sunt cele mai normale.

Gândirea critică și echilibrul sunt atitudinile recomandate utilizatorilor rețelelor sociale.

Adrian Pășcuță: I-aș încuraja pe toți ascultătorii noștri să încerce să exerseze cât mai des gândirea critică.  Și aș vrea și să exemplific.
Gândire critică. Te uiți la formatorii, prietenii, oamenii care exprimă idei pe care tu le îmbrățișezi. Gândirea critică înseamnă să-ți pui sub semnul întrebării: Oare chiar e adevărat ce spune? Mie îmi place de el. Știu că spune de regulă lucruri adevărate, dar hai să verific puțin. Poate că de data asta n-a spus nimic bine. Și să încerci să-i urmărești și pe cei care spun lucruri total opuse, gândirii tale, să înțelegi de ce alții cred lucrurile alea.

Ileana Rotaru: Adevărul este foarte greu de găsit. Nu este doar un singur adevăr. Întotdeauna sunt mai multe și trebuie să ne schimbăm perspectivele. Este cel mai important sfat. Ne schimbăm perspectivele sau încercăm să ne punem în papucii mai multora, dar întotdeauna să ne gândim cu echilibru și cu detașare la conținutul la care suntem expuși.

Analiza a fost făcută  pentru  emisiunea ”Dialoguri deschise /Dezbaterea zilei” din 21 mai (în imagine), ai cărei invitați au fost conf. univ. dr. Ileana Rotaru de la  Facultatea de Științele Guvernării și Comunicării și lect. univ. dr. Adrian Pășcuță – Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, ambele din cadrul Universității de Vest din Timișoara.