Un fost șef al Polției Rutiere Timiș și-a încheiat misiunea și a devenit planorist înfocat

Articol de Radio Timișoara, 18 februarie 2016, 12:03

Copii fiind, la sat toată lumea ne zicea aviatorii. După aceea, la terminarea liceului mi-am dorit să fiu admis la Academia de Aviație unde am și dat examen, în 1978, dar n-am intrat. Am rămas cu regretul că nu am reușit să urmez școala de aviație superioară. Am rămas însă cu pasiunea.

Planorul este un avion fără motor. Unii ar spune, o jucărie. Însă acest aparat de zbor funcţionează în aer după aceleaşi principii ca oricare avion. Pare incredibil, dar se poate zbura cu planorul fără motor şi până la cinci ore.

Și un Boeing și un planor pe care îl vedeți atât de mic zboară la fel. Diferența o face masa avionului, viteza cu care zboară și anumite manevre pe care el le poate face. Să știți că se poate zbura cu un planor patru-cinci ore. El se deplasează în atmosferă folosind principiile aerodinamicii, condițiile termice pe care le întâlnim în atmosferă.

Planorul poate fi ridicat prin tractarea de către un avion. Când ajunge la o anumită înălţime, se desprinde sfoara de care este leagat de avion şi planorul rămâne singur, ca o pasăre, pilotat de cel aflat la manşă.

Un planorist trebuie să știe să folosească aceste principii aerodinamice. El știe ce înseamnă un nor, ce înseamnă partea însorită a norului, ce înseamnă partea umrboasă a norului. Partea însorită creează o termică absorbantă, partea umbroasă nu îți dă posibilitatea să te ridici. Un planorist trebuie să știe dacă zbori deasupra unei păduri ce se întâmplă sau ce se întâmplă dacă zbori deasupra unui câmp arat sau deasupra unui land de grâu.

Nemulţumirea planoriştilor este că în Timişoara nu au un aeroclub, cele mai apropiate fiind la Arad, Deva sau Caransebeş. Ei speră însă că odată cu apriţia pasionaţilor de avioane uşoare şi ultrauşoare, pe aerodromul Cioca, să apară şi un club al piloţilor, care să fie recunoscut la nivel naţional.