Juridic | Drepturile urmașilor persoanelor deportate
”Mai pot obține drepturile, ca fiu al unei persoane persecutate, chiar dacă părintele nu a beneficiat niciodată de ele și nu există documente complete?”
Articol de Radio Timisoara, 20 aprilie 2026, 14:27 / actualizat: 23 aprilie 2026, 12:00
Bine v-am regăsit, dragi ascultători ai Radio Timișoara!
În cadrul rubricii juridice de astăzi voi răspunde unui ascultător din județul Arad care ne-a cerut sfatul cu privire la următoarea situație cu care se confruntă: “Tatăl meu a fost deportat în URSS în 1949 și a stat în lagăr până în 1953. După întoarcere, nu a mai fost primit înapoi în meseria lui și a trăit cu domiciliu obligatoriu câțiva ani. Nu a depus niciodată cerere pentru drepturile prevăzute de Decretul‑Lege 118/1990, pentru că spunea că nu vrea să mai audă de stat. Tatăl meu a murit în 2001. Mama, soția supraviețuitoare, nu a depus nici ea cerere, pentru că nu știa că are dreptul. Eu sunt singurul copil. Am aflat abia anul trecut că aș putea beneficia de indemnizație ca urmaș. Am depus cerere la Agenția Județeană pentru Plăti și Inspecție Socială, dar am primit decizie de respingere, pe motiv că nu pot dovedi exact perioada de deportare și că nu există documente oficiale în arhive. Problema este că eu am găsit doar câteva scrisori trimise de tată din lagăr și o adeverință veche, deteriorată, de la o fostă unitate militară, care menționează vag că a fost „reținut în URSS”. Întrebarea mea este: mai pot obține drepturile prevăzute de lege, ca fiu al unei persoane persecutate, chiar dacă părintele nu a beneficiat niciodată de ele și nu există documente complete? Ce pot face în situația în care Agenția pentru Plăți refuză, iar arhivele nu au acte clare? Pot merge în instanță? Ce șanse am?”
Voi răspunde prin a preciza, încă de la început, că Decretul‑Lege 118/1990 prevede expres că pot beneficia de drepturi și copiii persoanelor persecutate, chiar dacă părintele nu a depus niciodată cerere și nu a primit indemnizație în timpul vieții. Aceasta este situația prevăzută la litera C, punctul 5: copilul celui decedat după eliberarea din detenție, deportare, domiciliu obligatoriu sau alte forme de persecuție, în situația în care părintele ar fi avut dreptul, dar nu a beneficiat de prevederile decretului‑lege.
Așadar, din punct de vedere legal, dreptul ascultătorului nostru există, dar trebuie dovedită calitatea tatălui de persoană persecutată politic.
Agenția Teritorială pentru Plăți și Inspecție socială este instituția care stabilește această calitate și trebuie să emită o decizie motivată. Dacă agenția respinge cererea pe motiv că nu există suficiente documente, iar aceste documente nu pot fi identificate nici la Arhivele Naționale, atunci ascultătorul nostru poate merge în instanță pentru a obține o hotărâre care să confirme perioada de deportare sau de domiciliu obligatoriu al tatălui sau.
Legea permite folosirea oricăror mijloace de probă: înscrisuri vechi, adeverințe incomplete, chiar și mărturii, atât timp cât instanța le consideră suficiente pentru a stabili realitatea persecuției.
Dacă o astfel de hotărâre va fi obținută, agenția este obligată să o ia în considerare și să emită o nouă decizie. Iar după ce decizia este emisă, Casă teritorială de Pensii pune în plată indemnizația, în cuantumul prevăzut pentru categoria de urmași din care ascultătorul nostru face parte.
Este important de știut și că drepturile se acordă de la data de 1 a lunii următoare depunerii cererii, deci nu retroactiv pentru anii trecuți.
Sunt avocat Florentina Micula Folea și aștept în continuare întrebările dumneavoastră la adresa de e-mail secretariat@radiotimisoara.ro sau prin poștă, pe adresa: Radio Timișoara, str. Pestalozzi nr. 14A.
Vă mulțumesc!
Mai multe sfaturi juridice găsiți AICI.
