? Despre oameni și munca lor fără oprire în agricultură, duminică, la “Diminețile satului”

Articol de Radio Timișoara, 24 iunie 2017, 20:24

Pe malul Timișului, între Hitiaș și Topolovățu Mare, la stâna familiei Roșu. Bunicul Nicolae Roșu mână oile în timp ce feciorul și nepotul, Dorin și Dragoș, se ocupă cu mulsul. Oile, după muls, toropite de căldură, așteaptă răcoarea serii pentru a merge la păscut. Întreaga familie s-a strâns în jurul butoaielor cu laptele proaspăt muls, ce va lua drumul tancului de răcire și apoi tocmai spre Brașov, unde este fabrica ce-l va prelucra. Câinii mai prind și ei câte o gură de lapte, în timp ce baloții din prima lucernă sunt deja în așteptarea iernii.

După o viață petrecută la Timișoara, Sava Glisici s-a întors în Diniașul natal și a făcut din casa moștenită de la bunica soției un restaurant rustic. A expus lucruri găsite prin pod: vechi halbe de bere, un piglais( călcător cu jar), o pendulă, poze vechi, ce seamănă mai mult a desene, a făcut abajururi din nuiele împletite, și a pus la loc de cinste fotografia tatălui, celebrul acordeonist Giala, așa cum era cunoscut de iubitorii folclorului, pe numele său oficial Radivoi Popov. Și pentru că bunica nu trebuie uitată, popasul a primit numele „La baba Zorka”.

La Peciu Nou, la sediul firmei, camioanele, utilajele, așteaptă să preia cerealele sau să le recolteze, depozitele așteaptă recolta, iar patronul Balint Petrescu verifică primul grâu adus de pe câmp.Între timp combinele nu se opresc din activitate, grâul este transportat spre depozite, iar utilajul pentru stingerea incendiilor speră să rămână nefolosit și anul acesta. În lanul alăturat, rapița își așteaptă rândul la recoltat.