Gastronomia locală, secretul succesului pentru afacerile din zona rurală
Tot mai multe afaceri din lumea satului sunt bazate pe tradiția gastronomică a zonei, ceea ce demonstrează diversificarea procupărilor din zona rurală, dar și despre succesul micilor afaceri de familie.
Articol de Radio Timișoara, 26 iunie 2024, 12:42
De multă vreme economia locală din mediul rural nu se mai bazează doar pe agricultură. Au început să funcționeze cu succes și alt gen de afaceri, cum sunt micile restaurante tradiționale, punctele gastronomice și chiar pizzeriile.
La Dorobanți, în județul Arad, Misik Endre a învățat gastronomie în Ungaria. După ce a fost bucătar la restaurante din țară și din străinătate, s-a întors la tradițional. A renovat o căsuță veche primită moștenire și astfel a apărut un mic restaurant cu specific local.
“Casa țărănească are cam 140 de ani. Am primit-o de la socrul meu și am renovat-o așa încet, am vrut să păstră din ceea ce a fost pe vremuri. Am mai văzut astfel de restaurante mici și în Ungaria și de acolo au venit ideea. În 2019 am deschis restaurantul. În total, cam 30 de persoane, nu este mai mare pentru că nici bucătăria nu e mare. Am făcut școala de bucătari la Bekescsaba. Am lucrat și în Ungaria și aici în România”, povestește Misik Endre.
Pentru că mâncarea este gustoasă, vestea s-a dus repede și, mai ales la sfârșit de săptămână, clienții pot găsi o masă liberă doar cu rezervare.
“Mâncăruri gătim la hotar, și ungurește și românește, cum am învățat de la părinții mei. La 90% din mâncăruri folosim boia. Facem gulaș și din carne de vită și din carne de porc. Lângă Dorobanți, este o crescătărie de pește de unde cumpăr somn proaspăt în fiecare săptămână și pregătesc ciorbă de pește cum se face la Szeged. Sâmbătă și duminică trebuie rezervare. Mulți clienți am din Arad și foarte mulți din Timișoara”, spune Misik Endre.
Punct gastronomic local la Coșteiu de Sus
De anul acesta, Emilia Popa de la Coșteiu de Sus, câștigătoare a unui premiu la un concurs gastronomic TV, dar și gazdă a numeroase ediții Banat Brunch, și-a deschis un punct gastronomic local. Hotărârea a luat-o din drag pentru tradiția culinară din Țara Făgetului, dar și pentru a-și ocupa timpul într-un mod profitabil.
“La vremea pensiei, sentimentul meu este imens când văd curtea plină, oameni fericiți, pentru că omuluim când gustă din bucatele mele, i se vede imediat crisparea sau fericirea pe față. Dar oamenii sunt fericiți și nu le pare rău că au ajuns până aici”, spune Emilia Popa.
Și la Coșteiul de Sus, economia locală nu are decât de câștigat.
“Noi suntem producători locali, care ne ajutăm între noi. Eu nu am ceapă, vecina îmi de ceapă, eu am ouă, îi dau la vecina ouă. Ne împrumutăm cu aceste produse și, la final, fiecare să aibe totul ce trebuie pe masă. Să nu ne ducem să cumpărăm din altă parte. Nu neapărat trebuie să ne îmbogățim din asta, dar plăcerea sufletească este cea mai mare bogăție”, spune Emilia Popa.
Cele două exemple arată că statul românesc are nevoie și de bucătari, și de frizeri, și de tâmplari, și de căpșunari. Cu toții contribuie la relansarea și dezvoltarea comunităților rurale.
Reporter: Remus Nistoran
