? Despre „trasul de șireturi” în momente nepotrivite
Marcel Tolcea ne invită să vorbim şi să scriem îngrijit româneşte: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/
Articol de Dana Florea, 27 mai 2016, 08:12
Rubricile sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 7.40 şi 11.20 şi în reluare duminica, de la ora 8.00.
(rubrică difuzată în 27 august 2015)
De fapt, astăzi ar trebui să vă invit să vorbim nu doar îngrijit românește, ci și atent, nuanțat, Sau, și mai potrivit pentru ceea ce vreau să vă spun astăzi, să vorbim adecvat momentului. Și când am decis ce subiect voi trata, m-am gândit la senzația de jenă, de inadecvare pe care am resimțit-o, zilele trecute, când televiziunile au prezentat in extenso cazul polițistului bucureștean de la Circulație omorât de un om de afaceri turc. În lungul șir al persoanelor care evocau actul eroic al polițistului decedat, aproape că niciunul nu a ratat prilejul de a rosti porecla acestuia: Dulăul. Astfel, că am auzit propoziții sau fraze complet nepotrivite unui asemenea moment sau chiar de un umor involuntar. „Dulăul va fi înmormântat cu onoruri militare”.
Se pare că nevoia de intimitate cu personajele momentului le joacă jurnaliștilor feste. Astfel, nu pot să nu remarc un titlu ciudat de pe situl Mediafax: „Poliţistul Gheorghe Ionescu a fost înmormântat cu onoruri militare: <Dulăul> ne spunea să trăim la maxim, că nu ştim ce va fi mâine.”
Un asemenea titlu nu se potrivește cu nimic: nici cu momentul tragic, nici cu morala morții unui polițist la datorie, nici cu un posibil îndemn la corectitudine și profesionalism ce putea fi extras.
În plus, autorul articolului face și o greșeală gramaticală despre care am mai vorbit: forma corectă este „la maximum”, nu la „maxim”.
De fapt, cum vă spuneam, astăzi am vrut să vă atrag atenția că ridicolul poate fi la fel de periculos ca ignoranța.
