? Pentru o cacofonie nu ne taie nimeni capul
Astăzi o să vă spune câte ceva despre cacofonie. Încă din start vreau să spun că cacofonia nu e ceea ce credeți. M-ați prins : am făcut o cacofonie. Dar cacofonie nu înseamnă întâlnirea nefericită a unor silabe de tipul „ca ca”, „că că”, „că ca”, ci orice sunte neplăcute. Cacofonice sunt și următoarele exemple în care se formează un efect de ecou: „fetele le cunosc”, „după pășune”, „lângă găini” etc.
Articol de Dana Florea, 24 martie 2017, 08:53
În limba greacă veche, adică în limba elină, „kakos” înseamnă „rău”, iar „phonia”, voce, sunet.
Am citit sau am auzit de multe ori că singurele cacofonii acceptate în limba română sunt: Ion Luca Caragiale, „tactica cavaleriei”, „biserica catolică”, „epoca capitalistă”, „Banca Comercială”. Nu știu dacă ele sunt acceptate. Mai de grabă aceste cacofonii sunt inevitabile.
Sfatul meu este să evitați cacofoniile și, dacă, în vârtejul vorbirii, ele apar, nu recurgeți la clasicul pansament „virgulă”: „Am observat că, virgulă, canadienii iubesc gerul”. Multe dintre cacofonii sunt inevitabile și o asemenea formă de evitare e neinspirată. După cum greșită e și „plombarea” unui „și” în exemple cum ar fi: „Ca și coleg, Mihai e foarte atent.” E căutat, pompos dar și greșit. Sună rău, dar formula de mai sus e și mai gravă! Așadar, e de preferat să spuneți ca atare. „Ca coleg, Mihai e foarte atent”. Așa, cu o mică pauză, să se audă că sesizați cacofonia.
(rubrică difuzată în 15 ianuarie 2016)
Rubricile realizate de prof. univ. dr. Marcel Tolcea sunt difuzate de luni până vineri inclusiv, în jurul orelor 7.47, 11.47 şi 15,47. Le puteți găsi și pe internet la http://radiotimisoara.ro/stiri/limba-romana/
Puteți asculta mai multe rubrici în Arhiva audio la: http://radiotimisoara.ro/cum-vorbim-si-scriem-corect-r-marcel-tolcea/
