Biblioteca de la Igriş

Călugării cistercieni de la Pontigny, Franţa, au întemeiat, în anul 1179, mănăstirea de la Igriş. Biblioteca acestei mănăstiri este prima bibliotecă atestată documentar la noi.

Călugării cistercieni au exercitat o influenţă majoră asupra vieţii economice (erau consideraţi cei mai buni agricultori şi reprezentau comunitatea cea mai avansată din punct de vedere tehnologic din Europa), sociale şi spirituale a Europei medievale occidentale. Ordinul lor a fost întemeiat de Robert de Molesme, în anul 1098, din dorinţa de a reveni la principiile Sfântului Bernard în privinţa vieţii monahale, de care abaţia de la Cluny se îndepărtase. De acest ordin se leagă şi existenţa primei biblioteci în adevăratul sens al cuvântului ce a fiinţat în spaţiul carpato-danubiano-pontic şi despre care avem ştire din izvoare.

În anul 1179, în Duminica Floriilor, cu încuviinţarea regelui Bela III (1172-1196),s-au aşezat la Igriş, pe malul stâng al Mureşului, la est de Cenad, 12 călugări, plecaţi sub oblăduirea unui abate, din mănăstirea burgundă din Pontigny (acolo a fost exilat, între 1164 şi 1166 şi Thomas Becket, arhiepiscopul de Canterbury care i s-a opus regelui englez Henriy al II-lea cu preţul vieţii). Ei au întemeiat o abaţie-filială a ordinului cistercian. A fost înzestrată cu pământuri, obţinând şi venituri din sarea transportată pe Mureş. Era una dintre cele mai bogate din Transilvania. La scurtă vreme a înfiinţat şi ea o abaţie-filială la Cârţa, pe malul Oltului, prin 1202 sau 1207. La Igriş a fost înmormântată a doua soţie a regelui Andrei al II-lea, Yolanda de Courtenay. Tradiţia istoriografică ungară vrea ca şi soţul acesteia să fi fost înmormântat acolo.

Prestigiul de care se bucura abaţia de la Igriş este demonstrat şi de faptul că a căpătat pentru o vreme dreptul de a emite şi păstra acte publice. Şi Curtea papală i-a încredinţat îndeplinirea unor misiuni disciplinare şi de arbitraj ecleziastic. Prezenţa ordinului cistercian în Transilvania, vreme de câteva sute de ani, a contribuit la racordarea acestui spaţiu la civilizaţia medievală occidentală. Din păcate, documentele nu ne permit o evaluare a contribuţiei în acest sens. Mult mai limpede apare rolul misionar jucat de abaţiile-filială întemeiate în Transilvania (cele două deja amintite şi cea de călugăriţe din Braşov). Aşezămintele respective aveau clar rol misionar, pe care îl îndeplineau în mod agresiv. Erau întemeiate în zone de frontieră, printre necredincioşi şi schismaticii „greci“. La Igriş, de exemplu, era o zonă de mare densitate de locuire românească şi cu multe mănăstiri ortodoxe.

continuare …