Destinaţia zilei: Ateneul, cântecul românilor

Ateneul Român este o bijuterie arhitectonicã realizatã în stil neo-clasic între anii 1886 şi 1888.

Articol de Dana Florea, 26 octombrie 2014, 20:42 / actualizat: 17 iulie 2015, 10:45

Edificiu cu valoare de simbol al culturii naţionale, Ateneul a devenit exponentul culturii naţionale.
Puţinã lume ştie cã finanţarea construcţiei a fost realizatã cu bani obţinuţi dintr-o subscripţie publicã pentru care a fost organizatã o loterie naţionalã în cadrul cãreia au fost vândute 500.000 de bilete în valoare de un leu, loterie ce a avut un slogan care ne-a rãmas peste timpuri „Daţi un leu pentru Ateneu!”.

Surprinzãtor sau nu, inovativa idee a generat foarte repede un val de unitate şi trezire a conştiinţei naţionale.

Iniţial cei ce au gândit proiectul şi-au dorit ca toate artele sã-şi gãseascã locul sub cupola Ateneului însã foarte repede a devenit clar pentru oricine cã acustica naturalã excepţionalã a sãlii oferã muzicii un mediu incredibil de dezvoltare.
Astfel, Ateneul a gãzduit şi o bibliotecã, distrusã din pãcate în timpul regimului comunist şi o pinacotecã cu piese excepţionale, care nu se mai regãseşte aici.

Destinaţia primordialã a rãmas însã muzica de calitate, mari personalitãţi şi talente ale lumii lansându-se şi concertând aici.

Numele ce au marcat muzica româneascã, George Enescu, Dinu Lipatti, Cella Delavrancea, Ion Voicu, Ionel Perlea, Alfred Alessandrescu, Iosif Conta, Cristian Mandeal sau Horia Andreescu precum şi nume mari ale muzicii universale ca Richard Strauss, Bela Bartok, Igor Stravinski, Serghei Prokofiev şi Maurice Ravel au clãdit renumele Ateneului drept sursã de culturã de elitã, dupã cum explicã Andrei Dimitriu, directorul Filarmonicii George Enescu:

Palatul Ateneului Român a fost proiectat de arhitectul francez Albert Galleron, drept insipratie servindu-i clãdirea Operei din Paris.

Un alt lucru inedit se leagã de forma circularã a clãdirii, datoratã faptului cã Ateneul a fost construit direct pe fundaţia existentã deja la acea vreme a unui circ ce trebuia construit în Grãdina Episcopiei (zona pieţei George Enescu de Acum).

Legãtura imagisticã este realizatã cu Grecia anticã, edificiul oferind vizitatorilor o primã imagine formatã de opt coloane ionice (care au proporţii similare cu cele ale templului de pe Acropole) ce susţin un fronton triunghiular care adãposteşte cinci medalioane realizate din mozaic a cinci dintre domnitori, Neagoe Basarab, Alexandru cel Bun, Vasile Lupu, Matei Basarab şi Carol I.
______________________________
La parter, impresionantul hol din marmurã înglobeazã 12 coloane dorice care mascheazã prin
spectaculozitatea lor rolul tehnic de sus?inere a sãlii de concerte.

Patru scãri monumentale în spiralã de tip baroc din marmurã de Carrara ce gãzduiesc balcoane la etajul intermediar îi conduc pe vizitatori spre sala de concerte.

Ateneul are aproape 1.000 de locuri dispuse sub forma vechilor amfiteatre greco-romane ce oferã o vizibilitate perfectã din orice colţ şi o audiţie impecabilã. Perfecţiunea sunetului se datoreazã imensei cupole care absoarbe fondul instrumental şi vocal de pe podium şi apoi îl distribuie prin reverberaţie cãtre auditoriu.

Fresca monumentalã de pe peretele circular al sãlii impresioneazã vizitatorul din prima clipã, frescã ce evocã cele mai importante 25 de momente ale istoriei na?ionale a românilor.
Fresca are lungimea de 75 de metri si înãlţimea de 3 metri iar realizarea ei a durat nu mai puţin de 5 ani, fiind inauguratã la în mai 1938.

Interesantã este şi succesiunea episoadelor.

De la triumful lui Traian la colonizarea Daciei, contopirea dacilor cu romanii, începutul vieţii patriarhale româneşti, statornicirea şi descãlecatul pe aceste meleaguri, crearea statului militar sub Mircea cel Bãtrân, apariţia statului administrativ în vremea lui Alexandru cel Bun, cruciada creştinismului (Iancu de Hunedoara, Vlad Ţepeş şi Ştefan cel Mare) urmatã de epoca de pace şi credinţa a lui Neagoe Basarab.

Pe frescã regãsim şi intrarea triumfalã în Alba Iulia a lui Mihai Viteazul, întregitorul de neam, şi epocile culturale ale lui Matei Basarab, Vasile Lupu, Dimitrie Cantemir şi Constantin Brâncoveanu.

Rãscoala lui Horia, Cloşca şi Crişan, lupta pandurilor lui Tudor Vladimirescu, momentul de rãscruce 1848 cu Avram Iancu care porneşte la luptã şi iluminismul Unirii lui Alexandru Ioan Cuza şi Kogãlniceanu înconjoarã şi ele alãturi de Carol I şi rãzboiul de independenţa sufletele vizitatorilor.

De pe frescã nu lipseşte realizarea întregirii naţionale din 1918. Ultima scenã trebuia sã-l reprezinte pe Carol al II-lea, în posturã de fondator al modernismului, care alãturi de Mihai I coboarã în mijlocul poporului pentru a patrona ştiinţele, literatura, artele şi industria însã varianta aleasã reprezintã poporul cu steaguri, care sãrbãtoreşte înfãptuirea României Mari.

Ca o curiozitate, trebuie sã ştiţi cã între 1940 şi 1966 comuniştii au acoperit cu catifea roşie fresca
pictatã de Costin Petrescu, tocmai pentru a ascunde privitorilor rolul monarhiei in istoria Romaniei.

Fãrã îndoialã cã viitorul Ateneului este unul spectaculos, menit sã ducã mai departe tot ce înseamnã culturã în România, dupã cum spune Andrei Dimitriu, directorul Filarmonicii George Enescu:

Mulţumim Filarmonicii George Enescu pentru sprijinul acordat în realizarea acestui reportaj.

Realizatori:
Anca Chişoran
Vicenţiu Andrei