Destinaţia zilei: Castelul Nako din Sânnicolau Mare

Răsfoind paginile istoriei Banatului, aflăm că la sfârşitul secolului al XIX-lea, după finalizarea procesului de vânzare a domeniilor Coroanei Habsburgice, în această regiune au apărut marile proprietăţii agricole, achizitionate de catre nobilii maghiari, germani sau croaţi, care si-au construit aici castele, conace, reşedinte de vară, după moda curţilor regale vieneze. Unele dintre aceste minunate clădiri au murit odată cu proprietarii, altele dăinuie şi astăzi.

Printre acestea din urmă se numără şi Castelul Nako din Sânnicolau Mare, cel mai vestic oraş din România, aflat la 60 km nord de Timişoara.

Castelul este situat în centrul orașului şi a fost construit în anul 1864, pentru contele Kálmán Nako în mijlocul unui parc cu arbori de esență rară. Este unul dintre puţinele castele din Banat care s-a păstrat aproape intact de-a lungul vremii şi care astaăzi este bine întreţinut şi renovat.

Castelul Nako nu poate fi încadrat, din punct de vedere arhitectural, într-un singur stil, dar a preluat din elementele de stil ale barocului şi influenţele romantismului, dându-i construcţiei o anumită ţinută, care să impresioneze, fiind tipică micilor castele situate la periferia imperiului austro-ungar.

Clădirea, străjuită de un turn în stil medieval, are 99 de încăperi. Imaginaţi-vă că pe vremea sa de maximă prosperitate, în castel se afla o bibliotecă cu 5 000 de volume, picturi, statui, mobilă sculptată, porțelanuri rare, scrisori de la Deák Ferenc, Franz Liszt și Richard Wagner. În sufragerie erau expuse porţelanurile antice japoneze şi copii după câteva dintre tabloruile lui Rembrandt şi Tizian.

Valorile din castelul conților Nako au dispărut, însă, imediat după Primul Război Mondial, când Banatul, pentru scurt timp, s-a aflat sub ocupație sârbească, apoi franceză. După Primul Război Mondial, în castel s-a organizat prima școală agricolă din România, pentru ca în 1941 să devină sediu legionar și apoi cazarmă-depozit de armament.
După al Doilea Război Mondial, între anii 1949 – 1951 în castel a funcționat o școală de tractoriști, iar în anii 1953-1955 o școala agricolă. În 1975, Primăria Sânnicolau Mare a organizat în castel Muzeul „Bela Bartok”, pe care l-a inaugurat în 1981. Tot în anii ’80, în castel a funcționat și Casa Pionierilor. După Revoluţia Română din 1989, a devenit discotecă și club de calculatoare. Apoi în castel s-a organizat Casa de cultură și muzeul orașului.

Aşadar, dacă vă aflaţi pe drumul către graniţa de la Cenad spre Ungaria, chiar dacă aveţi în plan o altă destinaţie turistică, faceţi un scurt popas şi în Sânnicolau Mare şi lăsaţi-vă surprinşi de frumuseţea Catelului Nako!